Să ucizi din fașă o carte excelentă

Cărțile mor în România și pentru că editurile, librăriile și scriitorii nu cred în ce fac. Nu simți că le place ce fac, se ocupă de cultură cu pasiunea pe care o au angajații ANAF pentru a-ți face ziua mai ușoară.

Am primit acum un mail de la librăriile Humanitas, cu recomandările librarilor. La un moment dat am fost în Amsterdam și am intrat într-o librărie de acolo – existau recomandări scrise frumos și citeț, de mână, pe niște cartonașe mici. Erau personale, erau simpatice, îți spuneau câte ceva despre ce se întâmplă în poveste și ce i-a plăcut omului la ea.

Din naivitate, m-am bucurat că librarii Humanitas au început să facă o chestie de-asta. Din drag de cărți. Și pe urmă am văzut asta (e screenshot din mail):

Genji e una dintre cărțile mele favorite. Mi-a plăcut și nu puțin – i-am dedicat nu un articol pe blog, ci trei (unu, doi, trei). Dar poate că articolele sunt prea lungi, o să spun pe scurt: e o poveste cu un prinț care seduce doamne de viță nobilă, unele mai frumoase, altele mai urâte, unele de rang înalt, altele de rang mai mic. E cu fantome răzbunătoare, cu exil departe de capitală, cu oameni care vor ce n-ar trebui să vrea. E plină de poezii scurte, scrise pe câte o frunză sau hârtie parfumată, cu mici mesaje de dor sau înțepături – și e elegantă și frumoasă, de-ți vine să te îmbraci în kimono și să atingi culmile rafinamentului, dacă se poate.

Versiunea pe care o am eu e traducerea lui Denis Washburn în engleză, care e scrisă simplu, elegant, un pic mai explicit decât originalul și are o grămadă de note de subsol în care explică lucruri – de ex., dacă ar fi cu română și cineva ar zice, „Coboară-n jos, măgar bătrân/Alunecând pe-o sfoară”, ar zice că e o referință la o poezie bine cunoascută în epocă, ale cărei versuri sunt „Coboară-n jos, luceafăr blând/Alunecând pe-o rază.”

După ce am citit-o, am zis că pe undeva n-aș vrea să văd o traducere în română, pentru că nu știu dacă poate fi făcută bine și aș prefera să n-o văd deloc, decât s-o văd chinuită și prost făcută. Dar iată că acum a fost publicată la Polirom. Am deschis-o de vreo două ori, am frunzărit-o, am văzut că e citibilă, dar are aerul acela de vechi pe care tind să-l prindă traducerile oricăror texte care nu sunt hipercontemporane. N-am luat-o. Dar încă îi dau târcoale.

În contextul ăsta, să vedem că zic librarii Humanitas:

„Povestea lui Genji – Murasaki Shikibu “Precum în proza unui Joyce ori a unui Nabokov, stilul Poveştii lui Genji abundă în aluzii literare, simboluri şi imagini. Romanul lui Murasaki Shikibu e o tragicomedie de moravuri, scrisă de o văduvă cu minte strălucită, care cunoştea neastîmpărul inimii la fel de bine precum tainele vieţii la Curtea Imperială.” (THE WASHINGTON POST)
  1. Ce fel de recomandare a unui librar e aia când dai citat din Washington Post?! Au librari angajați la Washington Post? Sunt dislexici sau analfabeți și sunt incapabili să-și motiveze recomandările? De ce nu spun ei două vorbe?
  2. Fac parte din mâna de oameni din țara asta care au citit și Joyce, și Nabokov și aș pune înapoi pe raft orice carte care e comparată cu ei. Nabokov mi-a plăcut, dar nu poți să suni mai pretențios de atât nici dacă încerci.
  3. „Tragicomedie de moravuri”. Țineți minte când a vrut cineva ultima oară să citească o comedie de moravuri? Nici eu. #buzzworddesecolul19.
  4. „Văduva cu minte strălucită” sună a Vitoria Lipan. Între referințele la scriitori pretențioși, termeni care ne amintesc de literatura franceză pe care nu vrem s-o citim și chestia asta, în 4 rânduri au nimerit toate traumele elevului român. Ar trebui un efort deosebit de voință ca să ridici cartea asta de pe raft.
  5. Cum poți să nu menționezi că e o carte cu un prinț care are tot felul de aventuri cu femei?! Prinzi mai mulți cititori dacă le spui că ăsta seduce femei căsătorite, femei abandonate, tinere domnițe și o împărăteasă care-i e mamă vitregă și seamănă leit cu mama lui naturală.

În fine. Luați cartea în versiunea mea favorită. Sau pe cea în română, deși pentru aceea nu garantez (dat fiind faptul că doar am răsfoit-o).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *