Untiere

Acum câteva luni, s-a plâns public colocatarul că e enervant să ungi untul pe pâine dimineața, pentru că e tare și cioplești în el și eventual bagi cuțitul prin ambalaj din greșeală și pe urmă te murdărești aiurea. Și cineva i-a sugerat să țină untul afară din frigider.

„Afară? Și nu se strică?”

„Nu, la cum sunt făcute acum, n-are nicio treabă.”

„Doar că e aiurea să-l lași în ambalaj, pe o farfurie ți se pune praful pe el…”

„Păi ia-ți untieră.”

„Untieră?!”

Untiera suna ca o chestie de acum două secole, nu mai știu pe nimeni care să aibă așa ceva. Nici bunicii nu cred că aveau așa ceva. Poate străbunicii.

Ne-am dus, am căutat, am constatat că se mai găsesc. Cu un oarecare scepticism, am pus un unt în ea și l-am lăsat afară peste noapte, pregătiți sufletește să ni se strice. Ei, n-a avut nimic, nu s-a stricat, nu s-a făcut acru, nu s-a pleoștit, nu s-a supărat, doar s-a făcut mai moale și mai ușor de întins și așa a rămas de-a lungul celor câtorva zile până l-am terminat. De-atunci n-am mai stat cu unul în frigider decât când a fost canicula și am decis că ce e mult e mult, una e să nu-l ții la rece, alta e să-l lași la fiert.

Eh, niciodată n-am avut probleme, ba dimpotrivă. Ne-a făcut viața uuuun pic mai bună, pentru că nu mai stăm să cioplim în el, ci îl putem întinde. Așa că, după ce am testat ideea timp de câteva luni și merge, o dau mai departe. Poate mai ajută pe cineva.

Untieră mai veselă ca a noastră.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *