Roxana-Mălina Chirilă

Un spirit victorian

O chestie care-mi place când citesc chestii scrise de victorieni e că sunt foarte siguri pe locul lor în lume: ei sunt crema cremelor, vârful vârfurilor. Din cam orice citești scris în Anglia secolului XIX răzbate siguranța de sine a unor oameni care au cucerit lumea, au făcut descoperiri științifice cu duiumul și sunt mândri de asta.

Nu-mi fac iluzii că totul era chiar atât de roz. Dimpotrivă. Descopereau multe lucruri, e drept, dar ideile lor despre medicină tindeau să și ucidă sau să îmbolnăvească oamenii. Industria duduia, poluarea era pe toate drumurile, producția începea să ia având, dar capitalismul chiar era în perioada lui cea mai teribilă, în care oamenii erau sacrificați în stânga și-n dreapta. Știu, o să spuneți că și la noi pensiile sunt de rahat, dar pe vremea lor erau oameni care angajau copii orfani și îi puneau să curețe coșurile, pentru că încăpeau în ele. Uneori se blocau acolo și mureau, alteori făceau cancer la piele și mureau. De-astea.

Dar erau optimiști și încrezători. Azi am avea mult mai multe motive să fim mândri – multe probleme au fost rezolvate, progresul ne-a dus mult mai departe, medicina nu mai scârțâie din toate încheieturile (nu se crede că razele X sunt benefice, de exemplu și nu se mai fac expuneri de minute întregi), protecția socială există, educația e disponibilă pentru toți.

Și totuși, nu mai e acel optimism. Poate pentru că știința e mult mai greu de înțeles de oamenii de rând, poate pentru că diferența de percepție între a avea bec și a avea lampă cu gaz e mai mare decât cea dintre a avea internet pe telefonul mobil și a avea telefon mobil gen Nokia 3310. Dar și pentru că tendința generală din umanism e o vinovăție generalizată simțită de cei de la vârf și de agresivitate în afirmare din partea minorităților. Mândria e percepută ca legitimă când ai o anumită cultură minoritară, dar mai puțin legitimă când ești dintr-o majoritate încântată de propriul progres tehnologic și social. Nu mai există siguranța de sine a celor de la top.

Uneori mă întreb cum ar arăta un spirit victorian încrezător, dar mai temperat de experiență, în lumea de azi. „Încălzire globală? Desigur! Asta este o problemă pe care o vom rezolva – să punem inginerii să dezvolte mașinării de absorbție a poluării și să găsim moduri de a ne adapta la noua climă. Nu ne doboară pe noi un grad în plus! Progresul și omenirea vor găsi o cale!”


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |