La apus, apar demonii. Se ridică din pământ ca niște fuioare de ceață și au nevoie doar de clipe ca să se materializeze complet și să-și înceapă vânătoarea. Sunt aproape de neucis, mai puternici decât oamenii și nu pot fi opriți decât de glife, de care nu pot să treacă. Așa că omenirea se ascunde în case de la apus până la răsărit, iar cei cărora li se șterge chiar și o glifă mor sfârtecați.

„Omul pictat” are deci o premisă excelentă și cartea se citește ușor și repede (în cazul meu, cele peste 600 de pagini au zburat aproape într-o singură zi).

E vorba de trei personaje: Arlen, un băiat care are un talent deosebit la desenat glife și care e mic și rău și bătăios; Leesha, o fată inteligentă, dar care crede că singurul ei scop în viață e să facă copii; și Rojer, un băiețel care-și pierde mama într-un atac al demonilor și e adoptat de un tip care e un fel de clovn/bard. Fiecare dintre ei are un talent deosebit și e excepțional în felul lui – Arlen devine maestru în glife și cafteală cu demoni, Leesha află că poate să facă mai multe cu viața ei și devine cea mai tare vindecătoare posibilă, iar Rojer ajunge clovn/bard și cântă super-bine la vioară. Da, și Rojer știe că talentul lui nu e foarte impresionant.

După cum probabil că simt cei care joacă Dungeons & Dragons (războinic, vindecător, bard – avem practic clase aici!), „Omul pictat” se bazează mai degrabă pe idei vechi decât pe inovații: personaje excepționale, fire narative care se bazează și pe noroc, aventuri riscante care se termină cam aproape întotdeauna cu bine. Dar nu e un lucru rău: Brett e un povestitor bun și povestea te ține în priză.

Mai sunt și câteva părți mai puțin bune: își bazează un popor al deșertului pe arabi atât de clar (inclusiv modul în care se îmbracă femeile, războiul sfânt, bazarurile etc.), încât te aștepți să apară prin peisaj cămile, petrol și un tip care cântă în disperare ca să-ți spună că e frumos și periculos pe acolo. În plus, ne mai și povestește câte-n lună și-n stele despre condiția femeii în toate circumstanțele, chit că e una de relativă egalitate, de inferioritate în fața bărbaților, de superioritate (dar doar dacă sunt mame) sau de semi-sclavie arăbească, de începusem la un moment dat să mă întreb dacă și-a luat avânt ca să fie feminist, s-a pierdut pe drum și acum face inventarul pozițiilor în societate.

Per ansamblu, cartea e bună și bine tradusă (de Ana-Veronica Mircea, care mai are și alte traduceri mișto) și e scoasă în română la editura Nemira. E prima carte dintr-o serie de cinci volume – la noi au fost publicate trei. Nemira are un pachet cu toate cele apărute până acum în România.

Dacă vreți doar primul volum, îl puteți cumpăra direct de pe site-ul editurii, atât în format fizic, cât și în format digital (dar e cu DRM de la Adobe, deci bleah). Sau e disponibil și pe eMag și Libris. În engleză, e disponibil în format fizic cu livrare gratuită pe Book Depository sau în format digital pe Amazon.

---

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.