Margaret Atwood e o scriitoare canadiană care tinde să scrie cărți fie realiste, fie SF. În 2003, a stârnit o întreagă controversă în privința asta când a zis că ea nu scrie SF, ci ficțiune speculativă, pentru că SF-ul are nave spațiale și monștri, iar ficțiunea speculativă e despre lucruri care s-ar putea întâmpla. Iar Ursula K. Le Guin, scriitoare asumată de SF, a venit cu ideea că asta s-ar putea datora faptului că Atwood nu vrea să exilată la marginea non-respectabilă a literaturii.

„Asasinul orb” e o carte realistă, o poveste de familie despre două surori, Iris și Laura. Laura s-a sinucis de tânără, lăsând în urmă manuscrisul unui roman care a devenit un bestseller. Iar romanul este despre un el și o ea care se întâlnesc clandestin, iar el, un scriitor de SF, îi povestește un SF veritabil, cu extratereștri, scris în stilul începutului de secol 20.

Există practic trei povești de urmărit în „Asasinul orb”: cea „reală”; cea din romanul care e din ce în ce mai evident că e bazat pe fapte reale; și cea SF, care se presupune că e un SF prost. Fiecare dintre ele e interesantă în felul ei și aruncă o lumină nouă asupra celorlalte două. E o carte lentă, tristă, care reprezintă destul de bine perioada anilor ‘30-‘40 în Canada și care are suficient de mult mister la mijloc încât să-ți dea un motiv să întorci pagina, dar fără să aibă foarte multă acțiune.

Cartea e disponibilă pe eMag și Libris în română și pe Book Depository și Amazon în engleză.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.