Pentru că e luni dimineață, mi-am unit forțele cu ale maică-mii, ca să tergiversăm împreună (am ajutat-o mult, fără mine ar fi apărut riscul să se apuce de treabă). Mai exact, de câteva zile tot văd postări și comentarii despre un bloc din Grozăvești care are niște stâlpi nealiniați între etaje. Postarea originală e aici, cu pozele făcute de Iuliu Oana. Articolul care mi-a apărut pe Facebook în dimineața asta e cel de la NWRadu.

Iată trei poze cu grozăvia:

Pentru că mama e arhitectă și deci mult mai în temă decât mine să-și dea cu părerea în privința unei construcții, am întrebat-o ce se întâmplă acolo. I-am zis că unii care scriu pe postarea respectivă zic că stâlpii nealiniați nu sunt o problemă gravă, ci doar una estetică, pentru că sunt acolo să susțină zona de cărămidă.

Răspunsul ei a fost că e destul de greu să-și dea seama din poze exact care e situația. Structura de rezistență ar putea fi de două tipuri: din stâlpi și grinzi, printre care poți să pui pe urmă orice fel de umplutură; sau diafragme de beton, care sunt un fel de pereți care susțin construcția, dar în care mai poți face o ușă sau un geam.

Stâlpii și grinzile sunt ca un fel de schelet: poți să pui și doar sticlă între ele fără să fie o problemă (scriind acum, îmi trec prin minte clădiri de birouri și mall-uri). Grosimea stâlpilor/grinzilor și locurile unde trebuie puse sunt calculate atent de inginerii constructori, dar stâlpii trebuie să fie unii peste alții.

Diafragmele sunt un fel de pereți de beton pe care stă clădirea. E ca atunci când ai o cutie de chibrituri: cei patru pereți susțin tavanul. Cu cât ai mai mulți pereți în interiorul cutiei, cu atât e mai stabilă, lucru care contează mult mai ales în cazul cutremurelor. Însă dacă ai mai multe niveluri, diafragmele trebuie să fie unele peste altele.

Nu e exclus ca ce vedem în poze să fie stâlpi de rigidizare ai peretelui exterior, cum ziceau cei de pe net, dar și atunci ar trebui să fie aliniați, pentru că structura de rezistență se calculează ca un tot unitar și tot ce e de beton se ia în calcul. Oricum ar fi, totul ar trebui să fie aliniat și nu înțelege cum de n-a zis nimeni nimic până în stadiul ăsta, pentru că ar fi trebuit să spună proiectantul că nu e în regulă – proiectantul, inginerul constructor, organele de control…

„Pică clădirea pe tine?” am întrebat.

Se pare că nu e chiar atât de ușor să-ți pice o clădire în cap o clădire nouă, ci trebuie să faci tâmpenii enorme ca să se întâmple asta. Problema nu e acum, când totul e în regulă, ci când apare o situație urâtă, cum ar fi un cutremur.

Dar pentru că mama se ocupă mai mult de urbanism decât de proiectat blocuri, a întrebat un inginer constructor ce părere are el despre situație. Inginerul a văzut pozele și s-a crucit. Spune că nici nu contează ce _fel _de structură de rezistență e acolo, problema e foarte gravă oricum, mai ales pentru că Bucureștiul are seismicitatea pe care o are.

A zis și el că nu înțelege ce face mica armată de oameni care ar trebui să se ocupe de problemă, așa că am revenit de unde încheiase maică-mea ideea.

Mai exact, proiectele nu se construiesc cum îi trăsnește prin cap celui care face clădirea, ci există totuși legi după care se realizează construcțiile și oameni responsabili pentru ele, mai ales că problemele care ar putea apărea din cauza construcțiilor prost realizate pot fi foarte nasoale.

În cazul de față, ar fi trebuit să intervină cineva dintre următorii:

• dirigintele de șantier, e un fel de șef care merge pe teren ca să se asigure de bunul mers al întregului proiect, de la faptul că sunt toate actele în regulă la faptul că muncitorii fac construcția conform proiectului (face asta pentru cel care comandă construcția, practic);
• responsabilul tehnic cu execuția, care e un inginer constructor care verifică la anumite stadii să fie totul în regulă tehnic – stâlpi aliniați, suduri făcute cum trebuie șamd;
• inspectoratul de stat în construcții, care e organul de control care vine să inspecteze și să se asigure că totul e în regulă și nu există probleme. Ce fel de probleme? De ex., stâlpii decalați din imagini.

Deci cam asta e. Nu doar că nu e în regulă și că se construiește aiurea, dar responsabilii nu-și fac treaba așa cum ar trebui. I-am lăsat pe ei doi să se întrebe de ce, dar mi-e teamă că eu am auzit prea multe bancuri cu șpăgile date în București ca să nu intru la bănuieli.