Știricultură

Azi dimineață s-a făcut, odată ca niciodată, că m-am uitat la știri. Pe Digi 24 era o știre despre cum președintele Franței, Macron, a fost în SUA, unde a fost aplaudat de Congres. Apoi, a vorbit la o universitate și atât de mulți studenți au vrut să participe, încât locurile au fost date prin tragere la sorți.

Am mutat pe BBC, unde erau știrile pe scurt. De acolo am aflat cum președintele Franței, Macron, a fost în vizită în SUA, unde a discutat cu Trump despre acordul de la Paris (cel legat de climă) și despre acordul nuclear privitor la Iran. Deși Macron s-a înțeles bine cu Trump, are impresia că nu a reușit să-l convingă pe președintele SUA să-și schimbe opiniile.

Nu sunt foarte în temă cu politica globală, așa că am uitat o grămadă de detalii deja, dar m-a izbit diferența de atitudine: știrile românești sunt cancanuri despre cum cineva e apreciat sau nu. Știrile străine îți spun ce se întâmplă în lume.

M-aș gândi că e vina jurnaliștilor că nu înțeleg ce se petrece în lume și ce e important și ce nu, dar pe de altă parte, tot poporul ăsta e interesat de cancanuri. Despre ministrul de finanțe Ioana Petrescu, tot ce țin minte e că lumea s-a revoltat că are fustă scurtă și că a zis că pensia e plătită din banii plătiți în diverse dări către stat, deci dacă-ți plătești impozitele și toate cele, ajuți bătrânele care vând usturoi la colțul străzii mai mult decât dacă le cumperi usturoiul. Nu știu nimic despre ce a făcut în rest.

Despre Elena Udrea știu că se zicea că e amanta lui Băsescu. În rest nu știu ce politică avea.

Știu că Olguța Vasilescu a stat crăcănat, iar acesta e subiect de presă serioasă.

Știu că Dăncilă a fost la o paradă și că o fată de la un club sportiv a încercat să stea în cap în fața ei și a căzut.

Mult, mult mai greu ajung la noi știri despre lucruri importante – iar când ajung, de obicei ajung într-o versiune parțială, supărată, în care Trebuie Să Facem Ceva. E mult mai ușor să aflu care sunt politicile SUA decât politicile României.

Pe de o parte, e vina celor din media, care vor știri scrise repede și ieftin, ca să ia kilogramul de clicuri cu cât mai puțin efort. E greu să te duci să faci cercetări, să vezi care e situația reală – și eventual să descoperi că subiectul e mult mai moderat și deci mai puțin interesant decât părea la prima vedere. Trebuie să înțelegi situația, nu să te uiți superficial și să scrii ceva cât să nu zici că n-ai scris. Trebuie să gândești. E greu.

Dar pe de altă parte, e și vina celor care consumă știrile pentru că asta vor. Vor să se enerveze, să facă mișto de politicieni, să le spună cineva ce să creadă sau să gândească. Dau clic pe crăcănate, le arată prietenilor, se ofensează – nu vor mai mult, nu cer mai mult, nu refuză să-și folosească timpul atât de prost și ineficient.

Bănuiesc că, dacă vrei să-ți păstrezi imaginea curată, poți face orice porcărie, atât timp cât o ascunzi sub aparențe suficient de complicate încât orice jurnalist să trebuiască să facă o cercetare de mai mult de jumătate de oră ca să le înțeleagă.

Țara asta își merită PSD-ul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.