[25 mai] Cartea de azi: „Jucării stricate” de Vlad Stoiculescu
„Jucării stricate” nu e genul de carte pe care aș vrea s-o citesc în mod obișnuit. În primul rând, are o temă medicală: e despre un transplant de ficat, iar mie-mi place să aud despre operații și spitale cam la fel cum îmi place să aud bormașina la cinci dimineața. În al doilea rând, e o carte autobiografică, ceea ce înseamnă că existența ei e condiționată de suferința unui om.
Am stat să mă gândesc dacă vreau să-i scriu separat o recenzie sau vreau s-o includ în seria „Cartea de azi” și am decis că vreau s-o recomand aici dintr-un singur motiv: e complet diferită de ce mă așteptam să fie. Mai exact, nu e o carte plină de chin, suferință și mizerie.
Filmele românești și știrile ne-au convins că orice ține de România și de sistemul nostru de sănătate trebuie să fie greoi și apăsător. Trebuie să chinuie. Trebuie să ne transmită o dramă care să atârne greu în sufletul nostru și să ne facă să ne tăiem venele.
Vlad Stoiculescu are alt concept, poate pentru că e și-așa destul de trist să trebuiască să faci un transplant de ficat la 30 de ani din cauza unei boli autoimune. Glumește, te face să râzi cu voce tare, nu intră în toate detaliile medicale. E om: se plictisește în salon, face bancuri cu personalul medical și îți spune cum e să nu poți nici să te duci până la baie pentru că ești prea slăbit, dar asta să nu te înfrângă.
Sunt mereu o grămadă de lucruri care pot merge prost, o grămadă de complicații care pot apărea, dar „Jucării stricate” e ca luminița de la capătul tunelului, care îți spune că oricât de negru ar fi dracul, tot nu ești blestemat fără cale de scăpare. Și că și dacă ești autor român, nu ești obligat să abordezi realismul hiper-mizerabil când scrii despre România
„Jucării stricate” se poate comanda de pe eMag.
Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.