Vorbeam de respect cu cineva recent și îi ziceam că eu am o teorie a respectului care spune așa: nu există un singur tip de respect, există două tipuri de respect.

Unul dintre ele e Respectul cu „R” mare pe care-l acorzi profesorilor care te-au învățat multe, oamenilor pe care-i admiri șamd. Celălalt e respectul cotidian care ar trebui să se acorde din oficiu. E cel cu care saluți pe cineva când vă întâlniți în scara blocului, pronumele de politețe folosit când vorbești cu cineva din spatele unui ghișeu.

Respectul cu „R” mare se câștigă, cel cotidian se pierde.

Respectul cotidian e forma de bunăvoință generală pe care o avem ca societate unii față de alții și care ne ajută să ne vedem de treabă zi de zi fără să ne facem viețile amare. Ne salutăm cu oamenii cu care interacționăm, ne scuzăm când ne împiedicăm de cineva pe stradă, chestii de-astea. E o recunoaștere a celuilalt ca persoană, până la urmă. Și o dată ce nu-l acorzi, înseamnă că tu consideri persoana aia sub nivel uman. E o insultă.

Nu știu cum se face că, aproape de fiecare dată când aud placa cu „Respectul se câștigă”, vine de la oameni care n-au fost capabili să acorde respect cotidian, ci au pretenția ca ceilalți să-și demonstreze cumva valoarea umană înainte de a fi tratați ca oameni. Se poartă așa cu polițiști, portărese, oameni necunoscuți care încă nu le-au făcut nimic dar a căror meserie sau al căror aspect le-au cășunat în vreun fel.

Chestia asta nu e ok. N-ar trebui să fii nevoit să demonstrezi că ai valoare înainte să fii tratat ca majoritatea oamenilor de pe stradă. N-ar trebui să fii tratat ca sclavul societății pentru că ai tenul închis la culoare și mături strada – dar sunt unii care se uită și decid că, ok, omul ăsta n-arată așa cum îmi convine, așa că întâi trebuie să demonstreze că merită să fie tratat ca om și dup-aia mai discutăm. Ceea ce e de rahat și spune mai degrabă că individului respectiv nu-i ajungi la nas nici cu prăjina, decât spune despre ținta lipsei de respect.

Însă în afară de faptul că e cam aiurea să tratezi oamenii ca subumani la prima vedere, indiferent ce-i cu ei, mai e un motiv pentru care merită acordat respect cotidian oricui până la proba contrarie: oamenii tind să reacționeze la modul în care sunt tratați. Dacă te porți cu o brumă de respect, primești o brumă de respect; dacă te porți ca și cum ai fi prea bun pentru ceilalți, o să fii tratat cu toată nervozitatea de rigoare. N-ai respect? Ai mai multe frecușuri. Ai respect? Ai mai puține frecușuri. Dacă ceri ca ceilalți să demonstreze că merită respect cotidian înainte să zici „bună ziua” și „vă rog”, o să trebuiască să demonstrezi că nu ești o lepră înainte să ți se acorde cu adevărat bunăvoință.

Dacă totuși te-ai înșelat și ești tratat ca o lepră cu „bună ziua” și „vă rog”, poți oricând să-ți schimbi poziția și să-ți retragi respectul.

E destul de simplu și totuși se pare că e greu.