O rețetă de unt de fistic
Nu prea pun eu rețete pe blog pentru că nu e blog de bucătărit aici, dar în viața reală am câteva specialități pe care le fac din când în când și care par Mare Scofală, dar nu sunt. Asta e una dintre ele.
Ingredientele:
- Vreo 120 g fistic prăjit (e ok dacă e și sărat) – 80 g fistic decojit
- 80 g ciocolată albă
- 150 ml smântână de gătit
- o linguriță de miere
După ce am înșirat toate cantitățile de mai sus, mă simt obligată să vă spun că eu fac măsurătorile mai degrabă la ochi și că nu e tragedie dacă modificați ceva la ele.
Povestea obligatorie care n-are legătură cu rețeta propriu-zisă:
Am văzut eu că așa se face pe blogurile culinare. Fiecare rețetă are atașată o poveste pe care n-o citește nimeni.
A mea e asta: am mâncat o dată niște cremă de fistic, mi-a plăcut foarte mult și am vrut să mai cumpăr. N-am mai găsit. Am căutat pe net. I-am găsit pe unii care vând crema cu 50 lei/200 g, plus taxă de transport. Am zis că de banii ăștia învăț să fac singură. Am găsit pe net o grămadă de rețete cu lecitină din soia. Am căutat lecitina din soia pe net să văd cât costă și unde se găsește. Am găsit pe cineva care vindea bidoane de 10 kg de lecitină din soia. Mie-mi trebuia mult mai puțin.
Până la urmă, mi-a venit ideea de a folosi smântână de gătit și am căutat pe net până am găsit o rețetă care să fie de acord cu mine, pe care pe urmă am adaptat-o.
Nu neapărat că sunt căpoasă, dar ceva pe acolo.
Rețeta:
- Se ia fisticul prăjit și sărat și se decojește cu multă încredere. La mine, asta e ceva mai puțin de o pungă de fistic de 250g. Eu mai frec un pic fisticul între degete ca să scap de sare și de cât mai multe cojițe.
- Se macină fisticul. Eu am o râșniță obișnuită luată special cu scopul ăsta – inițial făceam treaba asta cu mojarul și pistilul ca o nebună care a primit un mojar și un pistil cadou și a vrut neapărat să le folosească pentru că sunt Foarte Faine. Problema acolo e că nu iese o pudră foarte fină, durează și necesită forță și răbdare.
- Se ia un ibric și se pune smântâna de gătit la încălzit. Se ia ciocolata albă și se topește în smântână. Se adaugă o linguriță de miere. Se amestecă până sunt topite toate.
- Când s-a topit ciocolata albă, se toarnă peste pudra de fistic. O să scoată bulbuci pentru că pudra e foarte aerată.
- Se amestecă cu multă răbdare. Dacă nu s-ar amesteca, ar rămâne golomoațe de pudră de fistic prin mijlocul cremei de smântână, ceea ce nu e ideal.
- Se pune la frigider și se lasă să se răcească.
Nu că ar fi rău cald, dar e mult mai bun rece.
Note:
- Da, smântâna trebuie MUSAI să fie de-aia de gătit, lichidă, nu de-a noastră. Asta pe care zice „smântână de gătit”/„smântână lichidă” e vag dulce, nu acră ca aia de-o pui în ciorbă. E bună ca bază pentru sosuri și are consistența ideală pentru așa ceva. Și pentru paste cu somon/pui/broccoli/chestii.
- Mierea e acolo ca să-i dea un gust interesant. Mie, personal, nu mi se pare că are nevoie să fie mai dulce, deci dacă n-aș avea miere, n-aș pune nimic. Dacă vă plac dulciurile mai dulci, știu că se poate pune și zahăr. N-aș pune mai multă miere ca să nu acopere restul gustului.
- E un desert consistent, în general la mine-n casă astea se consideră a fi patru porții. Dar asta cu porțiile e o chestie tare relativă.