Câteva gânduri pe marginea epidemiei de coronavirus

Ca mai toată lumea, am stat cu ochii pe știrile legate de coronavirus. De obicei, când scriu un articol ca cel de față, stau să mă documentez din cât mai multe surse ca să mă asigur că nu vorbesc prostii, dar nu sunt medic și nici analist politic, așa că tot ce zic mai jos e mai degrabă o speculație/observație și nu e neapărat corect.

Aceasta a fost o notă informativă pe care ar trebui s-o spună și majoritatea ziarelor și majoritatea influencerilor, dar n-o fac. Siguranța dă bine. Dacă spui ceva cu multă siguranță, pare că știi ce spui, nu că îți imaginezi.

În fine.

1. Puterea de înțelegere e mică

Mai exact, s-a tot vorbit de cât de grav e coronavirusul COVID-19 și lumea s-a împărțit în principiu în două tabere: cea care spune că e o furtună într-un pahar de apă și cea care spune că vine apocalipsa. Mai ales că unii ziceau că e mai de temut gripa normală decât COVID-19.

Aici sunt mai multe aspecte:

  • lumea nu știe că gripa normală face și ea suficiente victime (chiar și eu știam doi oameni care au murit de așa ceva);
  • se face confuzie între cât de periculos e un lucru în sine și cât de periculos e în context. De exemplu, azi n-ai de ce să te temi de ghilotine, pentru că nu mai avem ghilotine; dar ai de ce să te temi de copaci care pică în timpul furtunii. Asta nu înseamnă că dacă cineva construiește zece mii de ghilotine și începe să taie capete, șansele să mori de ghilotină sunt zero. La fel și cu COVID-19: pericolul era minimal cât timp erau șanse mari să nu ajungă la noi. Diferența nu e dată de cât de periculos e virusul în sine, ci de context;
  • numerele de cazuri și morți pe care le-am văzut până acum nu sunt cele finale și reprezintă răspândirea virusului nu în gol, ci cu tot felul de măsuri pentru a-i împiedica sau încetini răspândirea;
  • toate carantinele și toate măsurile există ca să nu se răspândească la fel de repede ca gripa, pentru că atunci ar fi dezastru (vedeți ce e în Italia și China, unde sistemul medical e depășit);
  • din câte înțeleg, ar exista o potențială problemă ca virusul să scape de sub control și să revină în toamnă (sau chiar an de an) – se încearcă să se evite și asta.

E cam așa: decât să ai o boală în plus pe lume, mai bine încerci să o oprești rapid și să o faci să dispară. La gripă e demult pierdută bătălia, dar imaginați-vă cum ar fi o lume în care nu mai există sezon de gripă.

Ceea ce-mi amintește: chiar dacă trece pericolul ăsta cu COVID-19, nu strică mai multă atenție la igienă și mai multe încercări de a nu pasa gripe și răceli de colo-colo.

2. Empatia și înțelegerea consecințelor sunt reduse

„Mor doar cei vulnerabili” înseamnă părinți, bunici, oameni de care nici nu știm că au probleme și care poate nu știu nici ei. Probabil că fiecare dintre noi știe pe cineva vulnerabil – și chiar dacă nu, fiecare dintre noi va ajunge vulnerabil. Nu cred că mi-ar plăcea ca, pe la 70 de ani, să aflu că lumea din jur a decis că am trăit destul și că e foarte ok dacă mor repede de o chestie care putea fi prevenită, în loc să trăiesc până pe la 90 de ani.

Altă chestie. Când eram în școală, erau lăudați și priviți ca fiind buni copiii care veneau la ore chiar și bolnavi fiind – pentru că dovedeau că pun preț pe învățătură. Ca adult, îmi dau seama că trebuiau trimiși acasă, pentru că erau șanse mari să-i îmbolnăvească și pe ceilalți – așa că în loc să ai un copil absent 2 săptămâni, aveai jumătate de clasă suferindă, mai mulți absenți și eventuale transmiteri și către familiile celor implicați.

E o mentalitate centrată pe individ, nu pe grup, care ar merita schimbată pe viitor. Chiar dacă dispare COVID-19 și rămâne doar gripa, ar fi cazul să ne gândim mai în perspectivă la epidemii.

3. Statele Unite scârțâie

SUA nu prea e o utopie. Au un sistem medical extrem de scump și un stil de a munci foarte nasol și heirupist pentru cei care lucrează cu ora, cum ar fi oamenii din Starbucks, din magazine și alte locuri de genul ăsta. (România protejează mult, mult, mult mai mult angajații decât o face SUA.)

Dacă vă imaginați că la noi e de rău, la ei a mers cineva să se testeze dacă are COVID-19 și chestia asta l-a costat peste $3000. Asta în condițiile în care mulți din SUA sunt la limită cu banii – în 2019, se estima că 40% din populație ar avea probleme dacă ar trebui să dea $400 pentru o urgență. Chiar dacă faza cu costurile de $3000 e a fost, să zicem, o excepție în sistem, rămâne valabil faptul că majoritatea se tem să primească îngrijiri medicale. Între faptul că trebuie să muncească fie și bolnavi ca să-și păstreze locul de muncă și că nu vor datorii enorme, mulți ar putea să-și ducă boala pe picioare și s-o dea mai departe.

(Am auzit povești horror despre oameni care și-au negociat mai puțin concediu medical cu doctorii ca să se întoarcă la muncă și ca să nu ajungă șomeri și/sau la sapă de lemn.)

În plus, americanii și-au creat propriile teste de depistare a virusului, care inițial n-au funcționat cum trebuia. Pe lângă asta, capacitatea lor de testare e(ra?) mică, așa că nu toată lumea care ar fi trebuit testată chiar a fost. Ca urmare, virusul s-a răspândit rapid, a infectat și personalul medical și a ajuns și în azile de bătrâni.

Dincolo de faptul că e o situație urâtă pe termen scurt, scopul secțiunii nu e să plâng de mila americanilor – și alte țări suferă destul, cum ar fi Italia, China și Coreea de Sud. Nu, ce văd e că SUA scârțâie din toate încheieturile. Scârțâie mai rău decât noi.

Nu mă înțelegeți greșit, e încă puternică economic și are încă multe puncte forte în materie de tehnologie și inovație, dar se vede că populația mai săracă e de sacrificiu acolo. Că România e nepregătită, asta știam toți. Că SUA e foarte nepregătită și se zbate urlând că totul e în regulă, deși e clar că nu e… asta e un pic îngrijorător.

Lucrurile astea se vedeau la firul ierbii, din faptul că acolo unde sunt americani pe social media, vezi des și oameni făcând sume mici ca să-și poată plăti chiria, medicamentele și intervențiile medicale, din faptul că oamenii cu dizabilități își pierd repede ajutoarele de la stat dacă au bunuri și bani în valoare cumulată de mai mult de $2000. (Adică dacă îți face cineva cadou un calculator șmecher și $1000, statul nu te mai ajută cu nimic. Trebuie să te reînscrii pentru ajutoare)

Nu știu alții ce văd, dar mie mi se pare că li se duc fundațiile. Lucrurile merg încă pentru că treaba bubuie în sectoarele de sus și au suficienți imigranți care să umple golurile, dar ce e dedesubt pare șubred. Populația de rând nu profită de pe urma succesului țării, ci o duce prost.

Mi se pare că asistăm în timp real la căderea unei mai puteri – nu o cădere bruscă și spectaculoasă, ci o năruire internă.

4. Economia?

Sunt alții mai în temă care discută lucrurile astea, dar nu pot să nu mă gândesc că s-ar putea să strângem cureaua o vreme. Să vedem.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.