E o idee bună să stăm în casă în perioada asta, chiar dacă nu facem parte din grupul de oameni cu rată mare de deces din cauza coronavirusului. După cum zice și Vlad B. Popa, mai stai în casă ca să nu devii purtător de boală și să-i îmbolnăvești și pe ceilalți (cum a făcut șeful ăla MAI).

Nu știu voi cum sunteți, mie mi-e un pic teamă pentru oamenii pe care-i știu și care sunt mai vulnerabili, fie pentru că au o vârstă, fie pentru că au probleme de sănătate. Și mă gândesc că decât să contribui la boala vreunui om care-i e drag cuiva, mai bine stau acasă. Sunt bătrâni care stau cu copiii lor, care trebuie să meargă la serviciu, sau care au în gazdă pe cineva, sau care poate pur și simplu sunt ghinioniști. Și pe urmă sunt și oameni cu probleme de sănătate…

În fine. Deci. Stăm mai mult acasă, da?

Dar știu că e mai greu. Până și eu, care sunt șefa introvertiților și care lucrez de acasă de mulți ani de zile, am zile în care vreau să mai văd oameni, să ies în lume și alte alea. Îmi dau seama că pentru un om normal e mult mai nasoală situația.

O să vă dau o veste proastă: până la urmă, pe toți ne apucă pandaliile când suntem închiși prea mult. Dar vestea bună e că putem amâna mult momentul.

Dacă lucrați de acasă, are Cristina Chipurici niște sfaturi bune pentru lucrat.

Eu o să vă zic de restul.

1. Socializare

Băgați socializare pe net și pe telefon – grupuri de WhatsApp cu prietenii, discuții în privat pe Facebook, sunat părinții, vorbit pe chat video cu lumea. Vreți să aveți o rețea socială online bine dezvoltată, pentru că e mai greu să creezi una când deja simți că vrei să-ți iei câmpii.

Am tot auzit teoria cu „socializarea pe net nu se pune, că nu vezi omul, nu-l simți” etc. Unu la mână, cei care spun asta de obicei nu prea comunică bine pe net, lucru care se poate rezolva cu un pic de exercițiu. Doi la mână, de-asta avem chat video (căruia i-aș spune „videochat”, dar se confundă cu meseria). Aveți aici instrucțiuni simple pentru apeluri video pe WhatsApp, de exemplu și majoritatea telefoanelor de azi au camere video potrivite.

Puteți să vă creați grupuri prin diverse locuri de pe net. Ieri am făcut un grup de Discord, Carantină Book Party, fix ca să-mi pregătesc o zonă de discuții în direct, dacă tot nu prea e momentul să iasă nimeni pe afară. Oricine e binevenit să se alăture discuției acolo, dar puteți să vă creați și locurile voastre pentru prieteni, sau pe zone de interes. Sunt o grămadă de posibilități, zău.

Și ajută mult. Eu sunt mai activă în două comunități online, una de traducători, una creativă, care mă fac să mă simt mult mai în largul meu decât dacă aș fi limitată la posibilitățile „pe viu” – mai glumim, mai povestim, mai venim cu idei crețe, mai învățăm unii de la alții.

Știu că pentru unii dintre voi chestiile astea sunt la mintea cocoșului, dar cred că pentru alții nu sunt.

2. Igienă digitală

Chiar dacă influența unei comunități poate fi foarte bună, influența întregului internet poate fi proastă. La un moment dat, trebuie să alegi să nu mai stai cu ochii pe știri, pe discuții negative, pe certuri, pe prostie, pe lucruri care te enervează. Dacă începi să obosești, e bine să te retragi temporar.

Pentru că de obicei mi-e greu să mă desprind de știri și de nebunii, am câteva vreo două lucruri de care știu că mă distrag:

1. League of Legends. Fiind un joc online pe care n-am cum să-l pun pe pauză, trebuie să joc meciurile până la capăt și să mă concentrez, altfel mă înjură echipa.
2. Seriale/clipuri pe Youtube. Mai ales dacă mă uit cu cineva, nu pot să le opresc și să mă întorc la internet.

Da, ok, nu toată lumea se joacă pe calculator, dar ideea e alta. Motivul pentru care e greu să nu mai citești totul despre un subiect e că pare urgent și e greu să te convingi altminteri. Cel mai simplu e să înlocuiești „obsesia” cu altceva, care te prinde, dar nu are un efect negativ asupra ta.

3. Ce să faci în timpul liber?

E mișto să te uiți la filme și seriale sau să citești. Dar dacă începi să te scufunzi în butoiul cu melancolie, te ajută să faci ceva productiv. Să vezi că ai creat un lucru, că ai realizat ceva concret. Chestia asta te împlinește mai mult decât relaxarea pasivă.

(Asta e o idee pe care am furat-o de la cei care suferă de depresie – dacă ajută pe cineva care e în mod cronic într-o stare de spirit proastă, ne ajută și pe cei care avem o stare temporar proastă.)

Din constatările mele, cele mai bune activități din categoria asta sunt cele care nu necesită multă finețe și nici mult efort intelectual. Ceva care să dea rezultate rapide și să nu aibă nevoie de pregătiri îndelungi. Origami, quilling, desenat, colorat, brodat, tricotat, croșetat – unde să vezi rezultatul la final de zi și care nu e greu de făcut chiar dacă ești mai la început.

(Într-o paranteză nu foarte legată de restul articolului, tocmai îi ziceam cuiva nu demult că tricotatul, croșetatul și alte meșteșuguri legate de haine, ghemuri și bobine au reputația că sunt chestii „de femei”, dar… de ce? În afară de tradiție? Până și bunicul avea un frate care făcea goblenuri din pasiune. Taică-meu știe să croiască un pic. D. poate să coasă un nasture cu mult mai mult succes decât mine.

Meșteșugurile astea au un mare avantaj: nu fac foarte multă mizerie și n-ai nevoie de spațiu și de foarte multe materiale pentru ele (spre deosebire de, să zicem, bricolaj). Le poți face la bloc. Le poți face în garsonieră. Și sunt ca magia: la început ai niște fire și ustensile simple, la final ai haine și chestii care arată bine. Ce anume spune că doar unul dintre sexe are abilitatea/dreptul de a-și face/adapta haine? Sau fulare? Sau că doar anumite persoane au voie să brodeze logoul Star Trek pe o cămașă? Și în fond, cui anume i-a stricat vreodată că poate face un lucru?)

4. Și un pic de provocare?

Dacă e vreun lucru pentru care n-aveai timp, poate ai acum – și poate te ajută și cu punctul 3. Poți face cursuri online de toate felurile, care îți dau impresia de progres și de utilitate.

Eu mă distrez cu freecodecamp.org acum, dar mai există Duolingo pentru limbi străine și probabil o grămadă de chestii cu care te mai poți distra.

Singurul motiv pentru care punctul 4. e diferit de punctul 3. e că punctul 4. e despre o provocare – dacă vrei să faci prea multe, care sunt și dificile, poți să simți că n-ajungi nicăieri și să te apuce disperarea. Mai bine ai spatele asigurat cu ceva relativ simplu.

5. Exerciții fizice.

Da, și eu sunt o loază leneșă. Dar. La un moment dat trebuie să te mai și miști, pentru că altfel începi să nu mai gândești limpede și să te simți prost. Mai bine dansezi prin casă, faci abdomene, faci aerobic, faci ce poți.

A, și dacă te apucă anxietatea? Tocmai am aflat zilele trecute că e bine să faci mișcare, pentru că îți „păcălești” corpul să creadă că ai fugit de pericolul care te paște.

(…ar fi fost foarte bine să fi știut asta când aveam insomnii, dar e bine și acum.)

6. Timp pentru tine.

Chiar dacă locuiești cu cineva, meriți un pic de timp pentru tine și gândurile tale – și la fel și ceilalți! Nu e un semn de nimic rău, e pur și simplu o necesitate, la unii mai pregnantă, la alții mai puțin.

Eu, de exemplu, simt uneori că am nevoie să fiu singură ca să poată să „îmi pice fața”. Adică să nu mai stau să mă gândesc ce exprim prin figură, ci să las mușchii relaxați, iar dacă se aranjează într-o figură supărată sau dubioasă, să nu fie o problemă (e uimitor cât de des mă întreabă lumea dacă sunt nu mă concentrez să nu par supărată). Și nici să nu simt că poate intra cineva pe ușă oricând să mă prindă strâmbându-mă la calculator.

Lasă-le altora spațiu (și timp) personal timp de o oră-două, sau cât au ei nevoie. Convinge-i și pe ei să ți-l lase. E important pentru reîncărcare, altfel încep să apară iritări și frecușuri.