Roxana-Mălina Chirilă

Dacă vrei un lucru, îndreaptă-te spre el

E o zi frumoasă în care dau de patriarhat. Frecam un pic netul la cafea înainte să mă apuc de treabă și am văzut postarea asta, în care o fată se întreabă cine ar fi în absența „patriarhatului” – practic, a oricăror prejudecăți despre femei. Și nu demult citeam articolul lui Dorin despre o fată de clasa a 12-a care a scris în DoR că e descurajată să fie inginer pentru că e fată.

Și am câteva Gânduri în legătură cu lucrurile astea.

1. Tinerii au nevoie de ajutor.

În primul rând, dacă o fată vine și zice că e descurajată să fie inginer și că simte că va trebui să renunțe la feminitate pentru treaba asta, tu, ca adult, știi că nu e adevărat. Poți să spui stop, și poți să-i zici că dracul nu e chiar așa de negru.

A fost tot de curând o postare virală a altei fete care spunea că-i e frică de viitor în România pentru că are senzația că poate fi abuzată sau violată la orice pas – și unele comentarii pe care le-am văzut la faza aia spuneau că „cerșește atenție”. Asta în condițiile în care fata scrisese anonim pe Reddit despre treaba respectivă și n-avea de unde să știe că urma să ajungă virală.

E clar că avem o problemă de comunicare cu tinerii. Nu știu cine e în măsură să ajute și să dea sfaturi, dar ar trebui să fie cineva care să le spună că nu e așa de rău. Și să le spună câte ceva despre viața reală – de la cum e o carieră, real, la greutățile din viață cu care te obișnuiești. Și da, majoritatea femeilor au povești mai mult sau mai puțin incomode, dar se întâmplă mai puțin rar decât pare când stă toată lumea la povești și-și amintește ce a fost în ultimii ani.

Apropo: Cine e adult și hărțuiește adolescenți pe net e mai imatur ca ei, pentru că are experiența de viață să-și dea seama că nu e bine ce face, dar n-are minte să se oprească.

2. Există sexism în societate, dar nu-i așa de simplu.

Sexismul e o treabă complicată, care se manifestă în mai multe feluri.

Uneori vine sub forma impresiei că fetele de liceu care nu sunt virgine nu pot avea note bune (de obicei discuția e mai voalată, dar la asta se rezumă). Alteori vine ca o presupunere că tu, ca femeie, vei fi întreținută (sau parțial întreținută) de un bărbat. Sau e ideea că bărbații trebuie automat să se priceapă la meșterit sau să se sacrifice în vreun fel sau altul pentru societate. Sau că fetele sunt mai degrab-… în fine, sunt multe variațiuni pe tot felul de teme.

Și da, înveți tot felul de lucruri despre cum să te porți și ce imagine să ai și cum să vorbești, iar astea-ți intră în sânge până aproape că uiți că tu nu poți să stai crăcănată pe scaun, deși ți-ar fi comod, pentru că ți s-a repetat de zece mii de ori la o vârstă fragedă că nu ai voie, fiind fată.

Sunt lucruri demne de discutat și studiat, de la probleme precum hărțuirea, până la prejudecăți și obiceiuri. Pe de altă parte, sexismul nu e singura problemă, iar să tragi o linie directă între „sunt fată” și „nu pot face inginerie” e prea simplist.

3. Sunt mulți factori care ne influențează parcursul în viață.

Ai sexul, clasa, mediul social. Ce e „de tine” și ce nu e „de tine” ține de astea. Poți să fii tu băiat cât vrei, dacă vii dintr-un mediu în care toată lumea dă la sapă sigur se crucește toată familia dacă află că vrei să fii fizician, să zicem. Ce STEM, nu mai bine te faci tu funcționar la poștă, ceva sigur, de care să aibă toată lumea nevoie?

La mine a fost cu un pic de scandal că am făcut facultatea de limbi străine, pentru că toată lumea era de părere că ar trebui să merg pe ceva cu matematică – sau pe farmacie. Pur și simplu vin dintr-o familie în care asta era așteptarea, să fiu programatoare ar fi fost de la sine înțeles. Dezleag-o pe asta prin feminism, dacă poți.

4. Dacă vrei un lucru, îndreaptă-te spre el.

Nu m-am prins din articolul fetei ce fel de inginer vrea să fie. Ba vrea să meargă în atelier să vadă cum se meșterește, ba se și vede diriginte de șantier. Vrea să fie constructor? Electronist? Inginer agronom? Software engineer?

Eu până târziu am fost tare nehotărâtă în privința carierei, pentru că aveam mai multe pasiuni și nici măcar una dintre ele nu era extrem de puternică. Fata asta pare mult mai hotărâtă, e deja în clasa a doișpea, deci de ce nu reiese mai clar unde vrea să dea și ce vrea să facă?

Sunt două moduri în care poți da greș când vrei să faci ceva:

  1. Nu te informezi cu privire la pașii de făcut – ca fata care acum un număr de ani a luat 10 pe linie la Bac, dar a picat la admitere la japoneză pentru că nu știa că se dă examen de admitere și din ce.
  2. Faci pașii greșiți. Te iei cu altceva și nu mai ajungi la obiectivul inițial, sau pornești pe pista greșită sau…

Nu zic că e rea în sine pasiunea de a scrie despre feminism, ci că e bine să te asiguri că nu-ți dai cu stângu-n dreptul. Că nu te iei cu un lucru și uiți să faci ce voiai de fapt. Pentru că e ușor să te lași furat de peisaj și să te trezești că, deși voiai să scrii un roman, iar traduci un proiect mare (ce? proprie experiență? fugi de-aici).

Răspunsul care-i trebuie ei e cel de care ziceam mai sus: călăuzire ca să facă ce vrea în viață. Dar mai ales, o viziune care să n-o limiteze; nu una în care își face de acum griji legate de ce vor spune muncitorii de pe șantier dacă e ea diriginte și care s-o chinuie cu întrebări legate de ce obstacole i-ar putea ieși în cale, ci una care să-i permită să-și atingă scopurile. Dacă ne temem prea mult de drobul de sare, ajungem să nu mai facem nimic.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |