Poate ești traducător juridic, medical sau literar și ți-a picat un proiect mic, teoretic din domeniul tău, dar care e pentru o firmă din zona IT. Sau poate că vrei să te reprofilezi și ai primit un test. Cert e că acum te uiți ca mâța-n calendar la niște chestii fără cap și fără coadă și te întrebi ce mama naibii vezi acolo.

Nu-ți face griji, nu ești nici prima, nici ultima persoană care e în situația asta. Dacă e să mă iau după ce primesc de corectat pe la muncă, sunt destul de mulți traducători în situația ta - iar eu sunt aici să te ajut (în speranța că mă iau mai puțin cu mâinile de cap în viitor).

Uită-te la ce ai de tradus și spune-mi: ce vezi?

Arată ca niște cuvinte, dar sunt formatate ciudat. Le traduc? Le las acolo? Le scot?

Arată cam așa: {{user.name}}? Sau cam așa: UserName?

Cel mai probabil te confrunți cu o variabilă. Variabilele sunt folosite de programatori atunci când nu știu exact ce informație va veni într-un loc, dar știu exact ce fel de informație va veni: un nume, un preț, un cod PIN pe care ți-l transmit ca să-l spui curierului. În loc de zece mii de mesaje aproape identice, scriu un singur mesaj cu una sau mai multe variabile, care vor fi înlocuite cu informație, în funcție de context. Gândește-te la ele ca la niște cutiuțe.

Sună complicat? Hai să luăm un exemplu.

Te-ai înscris pe un site și ai zis că numele tău e Maria. Site-ul a reținut numele tău, iar când îți trimite mesajul de bun venit, ți se adresează pe nume. Cum se întâmplă asta? Păi, îți salvează numele într-o variabilă, apoi folosește acea variabilă de fiecare dată când are nevoie de numele tău. Când cineva vrea să scrie un mesaj de întâmpinare, probabil o să zică ceva gen „Salut {{user.name}}, bine ai venit pe site-ul nostru!”. Iar când mesajul ți se adresează ție, acel {{user.name}} e înlocuit cu numele tău, deci mesajul pe care-l primești tu este, „Salut Maria, bine ai venit pe site-ul nostru!”

E important să lași variabilele neatinse. Variabila nu poate fi înlocuită cu informația corectă decât dacă o recunoaște calculatorul. Dacă ai schimbat chiar și o literă, n-o s-o mai recunoască. Dacă o omiți, calculatorul n-o să mai știe că trebuia introdus ceva acolo, deci o să pierzi informația.

Nu cred că trebuie să-ți spun cât de important e să păstrezi acuratețea, dar ca să subliniez problema - să zicem că „Salut, bine ai venit pe site-ul nostru!” e un mesaj ok, dar dacă ai o variabilă care reprezintă un preț? Atunci în loc să-i spui cuiva „Produsul comandat costă 3 euro”, o să-i spui „Produsul comandat costă euro” - și nu e deloc ok.

Arată de parcă cineva a picat cu capul pe tastatură.

Vezi ciudățenii care încep cu & și se termină cu ; cum ar fi &? Sau care încep cu \? Par să apară acolo unde te-ai aștepta să fie un semn de punctuație sau un singur caracter?

Pe scurt: da, alea sunt caractere. Ca să scrii o pagină web sau un program care conține și text, o să trebuiască să scrii două lucruri separate. În primul rând, o să scrii text prin care să-i explici calculatorului ce și cum să afișeze. În al doilea rând, o să scrii textul pe care vrei să-l poată citi oamenii. De exemplu, îi spui calculatorului, „Afișează titlul „Domițian, împărat roman”.” Iar convenția cu calculatorul e că ceea ce se află între ghilimele e text de afișat.

Dar ce faci când calculatorul crede că ceva din textul pentru oameni e o instrucțiune pentru el? Poate că vrei să-ți exprimi sarcasmul față de Domițian și să spui „Domițian, „împărat” roman.” Problema e că tu o să ai niște ghilimele în ghilimele, iar calculatorul s-ar putea să creadă că textul pe care vrei să-l vezi pe ecran s-a terminat după „împărat”, iar „roman” e o instrucțiune pentru el. Ce faci? Păi, trebuie să-i spui cumva să ignore ghilimelele de la „împărat”.

În funcție de limbajul de programare folosit, convențiile diferă, dar în principiu le poți găsi pe net când cauți „escape characters”.

Cel mai des, o să întâlnești două tipuri: cele pentru html (html se folosește pentru a scrie pagini web); și cele pentru limbaje cum ar fi javascript. Poți să vezi o listă html aici și una javascript aici. Dacă vezi &-uri, probabil o vrei pe prima. Dacă vezi \, probabil o vrei pe a doua.

Pentru că reprezintă caractere, nu trebuie să le adaugi nitam-nisam în traducerea finală, ci să respecți logica pentru care sunt acolo. Dacă în original “don’t” e scris “don\’t”, nu trebuie să te chinui să bagi \ sau \’ undeva în traducerea ta. Dacă vezi „Batman & Robin” (care va fi afișat Batman & Robin), poți să traduci cu „Batman și Robin”. Dar e bine să te uiți pe listele cu caracterele problematice și să ai grijă să le scrii pe ale tale în același format. De exemplu, dacă ai apostroafe proprii, să le scrii nu ca un apostrof simplu, ci ca '.

Dacă lucrurile astea nu îți sunt clare, nu știi ce convenție se folosește sau nu știi când, ce și dacă să înlocuiești, cel mai bine întrebi. Fie clientul, fie redactorul, fie managerul de proiect îți va răspunde la întrebare.

Văd semne mai mic/mai mare folosite ca un fel de paranteze și înconjoară câte o literă.

Ah, ai un text scris în html. Html e un mod de a le spune browserelor (Chrome, Firefox, Safari, Opera, Microsoft Edge etc.) exact cum să afișeze informații pe pagină. În loc să faci ca în documentele obișnuite și să dai ctrl+i când vrei să scrii un text cu italice, în html pui etichete: aici vrei italice, aici vrei litere îngroșate, aici vrei să fie un paragraf, aici vrei o imagine, aici un link.

Dacă vreau să scriu ceva cu italice, de exemplu, pun <i>porțiunea respectivă de text între etichetele aferente</i>. Dacă vreau caractere îngroșate, folosesc <b>etichetele pentru caractere îngroșate</b>. Evident, astea vin în perechi, ca să știi unde începe și unde se termină italicizarea/îngroșarea/sublinierea/porțiunea de text care vrei să fie link.

Sunt câteva excepții, în cazul etichetelor care nu au nevoie de un final: <br> pentru a rupe un paragraf, <img> pentru imagini, <hr> pentru a face o linie orizontală.

Poți vedea o listă cu etichetele html aici (li se zice tag-uri). E util să cezi cum sunt compuse link-urile și imaginile, pentru că s-ar putea să-ți folosească.

Știai că le poți folosi și când comentezi pe bloguri care folosesc Wordpress sau când scrii recenzii pe Goodreads?

Pe astea nu le traduci, dar trebuie să ai grijă unde le pui.

Văd paranteze pătrate cu litere între ele.

Funcționează aproape la fel ca tag-urile html, chiar dacă sunt cu paranteze pătrate. Ai aici o listă mai clară.

Pe astea nu le traduci, dar trebuie să ai grijă unde le pui.

Văd o grămadă de asteriscuri și #-uri

Asteriscurile înconjoară cuvinte? Diezul pare să fie la început de rând? Vezi un semn > la începutul paragrafului? Se prea poate să fi dat de markdown - asta înseamnă că semnele respective sunt folosite la formatare. Câteva cuvinte cu un asterisc la început și la final vor fi italicizate. Dacă au două asteriscuri vor fi îngroșate. Dacă ai #-uri la începutul unui rând scurt, vor forma un titlu sau subtitlu (în funcție de câte sunt acolo). Poți vedea și alte moduri de a marca formatarea aici.

Markdown e folosit, printre altele, în Discord și Slack (și pentru scrierea acestui blog).

Am un nume de joc sau de program și nu știu dacă să-l traduc.

Întreabă. De obicei numele de jocuri și programe nu se traduc (o să remarci faptul că avem Windows pe calculator, nu Ferestre; și Microsoft Word, nu Microsoft Cuvânt), dar nu știi niciodată cine anume se decide să facă o excepție.

Nimic de aici nu mă ajută.

Întreabă. Întreabă, întreabă, întreabă.

Am enumerat lucrurile cu care mă confrunt eu cel mai des, dar mereu apare ceva nou sau neobișnuit. În cazul în care nu recunoști nimic din ce am scris sau nu e clar dacă te afli într-una dintre situațiile descrise, întreabă clientul. „Ce e asta?” „Ce fac cu asta?”

Dacă îți faci griji că pui o întrebare prostească și lumea s-ar putea uita strâmb la tine, nu-ți bate capul. În primul rând, nimeni nu le știe pe toate. În al doilea rând, lumea uită repede ce întrebări s-au pus. În al treilea rând, mai bine pui o întrebare stupidă decât să o dai în bară în mod stupid.

Niciodată nu s-a enervat cineva pe mine pentru că am întrebat „Cum?” sau „Poți să-mi confirmi acest lucru evident?” Niciodată nu m-am enervat când m-a întrebat cineva aceleași lucruri. Știi când m-am enervat? Când am văzut aceeași problemă a zecea oară și n-am știut unde naiba se produce ruptura de înțelegere.

Sfat: Pentru că multă lume se grăbește și citește pe diagonală, eu de obicei scriu cât mai puțin în e-mailuri, nu pun întrebări de tipul „X sau Y?” (pentru că e posibil să primesc răspunsul „da”) și, dacă am mai multe întrebări, le numerotez. De cele mai multe ori nu-mi exprim concluziile provizorii decât dacă sunt relevante în vreun fel sau dacă sunt varianta implicită pe care voi merge în cazul lipsei răspunsului, ca să nu încarc comunicarea.

Resurse adiționale

Dacă vrei să te reprofilezi și să intri în traduceri IT sau legate de IT, e bine să treci un pic dincolo de minimum și să te familiarizezi cu lucrurile care te pot afecta.

După cum recomand ocazional, e bine să ai habar de bazele absolute ale programării - nu trebuie să știi să faci ceva, dar e bine să recunoști. Bine, zic „bazele absolute ale programării”, dar ce te interesează în mod real sunt „bazele lucrurilor care apar când cineva vrea să scrie ceva pe ecran”, ceea ce e și mai puțin, lol. Nu trebuie să creezi tu personal pagini web sau programe, doar te uiți să vezi ce e în spate, ca să nu pici pe spate când dai de lucrurile alea la muncă.

Vrei să știi două lucruri, în principiu: html și cât de cât ceva despre un limbaj de programare, oricare limbaj de programare (recomand javascript, e simplu și răspândit). Html e relevant pentru tot ce va ține de formatare; ce-i în html există sub o formă sau alta în bbcode, markdown șamd. Te învață să etichetezi lucruri ca să apară cumva pe ecran. Ceva gen javascript te învață cum funcționează un program (un Word, un joc, un robot care trimite mail-uri automat), ca să știi ce elemente dubioase îți apar ție în textele pe care le traduci.

Să înveți să fii programator durează mult. Să te prinzi aproximativ ce fac programatorii durează mult, mult mai puțin. Și pe tine ca traducător te interesează de obicei a doua. Așa că, dacă pierzi câteva ore să faci niște tutoriale, ajungi departe.

Am zis deja mai sus că W3 schools oferă liste de tag-uri html. Au și tutoriale, dar aș recomanda mai degrabă freecodecamp.org pentru așa ceva. Ca traducător, probabil că te interesează „Basic HTML and HTML5” din „Responsive Web Design”; în „JavaScript Algorithms and Data Structures” te interesează partea din „Basic JavaScript” până la „Constructing Strings with Variables”.

Cam asta e tot. Dacă îți mai trebuie ceva, o să poți căuta. N-o să poți traduce ce povestesc dezvoltatorii între ei despre munca lor doar cu atât, dar ar trebui să ai bazele necesare ca să poți traduce o interfață, un site, un e-mail.

Mult succes, spor la treabă și fie să nu mai primesc traduceri cu variabile omise sau făcute varză.