Cel mai interesant fenomen literar din 2022

Am cedat presiunii de grup și m-am înscris la Dracula Daily, iar acum citesc în „timp real” povestea lui Jonathan Harker și a contelui Dracula, la fel cum fac și o grămadă de alți oameni vorbitori de engleză din lume.

„Dracula” e un roman vechi, dar nu pe cât de vechi s-ar crede. Publicat în 1897, vine deja într-o epocă a trenurilor și fotografiei; e contemporan cu scrierile lui Caragiale. Dar, desigur, Stoker plasa începutul poveștii lui într-o lume mult mai întunecată și primitivă, trimițându-l pe avocatul Jonathan Harker să discute cu un client ciudat undeva departe în Europa de Est, într-o zonă aflată la intersecția dinre Transilvania, Bucovina și Moldova, unde nu prea mulți englezi aveau să pună piciorul prea curând. (Nici el nu l-a pus; altfel nu se explică portocalii care cresc vesel în Bistrița.)

Dar, pentru scopurile noastre, nu e interesantă atât decizia lui Stoker de a-și trimite personajul să se învârtă prin Transilvania (lucru pe care-l știm și care s-a tot discutat), cât faptul că „Dracula” e un roman povestit prin scrisori, jurnale și articole de ziar, toate datate de-a lungul mai multor luni.

Experiența originală a cititorilor de la finalul secolului 19 a fost să cumpere romanul ca întreg și să-l citească cap-coadă, cum am face și noi în ziua de azi… dar tehnologia modernă face posibilă și fezabilă ideea de a primi textele chiar în zilele în care sunt scrise sau publicate în roman. Jonathan Harker scrie o scrisoare pe 3 mai? O primești pe 3 mai. Jonathan Harker scrie în jurnal pe 7 mai? Primești ce-a scris pe 7 mai.

„Dracula Daily” pune în practică ideea asta. Romanul a fost împărțit pe zile și se trimite automat prin mail în zilele specificate de Bram Stoker. E o poveste pe care ai ocazia s-o citești „pe măsură ce se desfășoară” între 3 mai și 10 noiembrie. Sigur, ai putea citi tot romanul cap-coadă oricând (e disponibil pe Project Gutenberg, în librării, în biblioteci șamd.), dar așa ai posibilitatea de a-l trăi.

E un mod de a-l citi pe care Stoker nu l-a intenționat niciodată și care transformă în serial o carte veche de mai bine de o sută de ani. Nu pot să descriu experiența decât ca pe inversul unui binge read. În loc să citești „Dracula” în șapte ore, o citești ocazional în șapte luni, verificându-ți căsuța de mail în fiecare zi ca să vezi ce mai zice amicul Jonathan Harker (a luat rețeta de paprika de la localnici? L-au mâncat lupii?).

E o experiență la care te poți înscrie oricând, dându-ți doar adresa de e-mail. Dacă ai ratat primele zile, le poți citi din urmă.

Comunitate

Am mai citit romanul și înainte (era pe lista de lecturi recomandate la facultate), dar acum pare mai real.

Dar mai ales. E prima oară când experiența de a-l citi e una comună și văd persoane care interacționează cu episoadele zilnice în același ritm cu minte, comentând pe marginea textului pe care tocmai l-am citit.

Așa am dat de așa ceva:

i love being subscribed to dracula daily as a person that only knows the broad plot of the book Dracula. i feel like im going out for lunch with jonothan harker and hes telling me about a ye olde grinder hookup he had that was basically a tour of the red flag factory (rabdoidal)

I think the funniest possible modern textual adaptation of Dracula would be Jonathan as a part time recipe blogger and you have to scroll through 10 paragraphs of the most harrowing thing you’ve ever read in your life just to get the recipe for paprika hendl (citizen-zero)

Banda asta desenată.

Dar și de comentarii mai punctuale. În principiu, le văd pe Twitter (#draculadaily) sau Tumblr (unde poți să cauți „Dracula daily” scris separat, pentru că e un site mai normal la cap). Lumea are umor, unii vin cu interpretări interesante sau punctează câte un amănunt amuzant sau scriu o (mini-)analiză pe ce se întâmplă azi. Nu sunt lucruri de care ai de obicei parte când citești cărți vechi. Aș zice chiar că sunt de obicei rezervate serialelor și filmelor în serie.

Câteva idei/observații

Unu. Dracula Daily demonstrează că putem interacționa cu drag și entuziasm cu clasicii, chiar dacă au un stil cam arhaic; însă e necesară o ocazie interesantă și eventual o mică reinventare pentru a atrage cititori mulți.

Doi. Clasicii pot deveni un fenomen viu și pot căpăta o comunitate care să facă lucrurile mai distractive. De cele mai multe ori clasicii au un iz de praf și sacru pentru că publicul lor natural s-a stins. Suntem obligați fie să-i citim ca Literatură, fie să-i citim ca în deșert, pentru că cei din jurul nostru probabil nu-i abordează deloc – sau nu-i abordează în același timp. Interacțiunile de care avem parte sunt mai degrabă istorice decât contemporane. Dar pot fi reînviați și pot căpăta un public natural nou.

Trei. Reînvierea clasicilor duce la desacralizarea lor. Felul în care interacționăm acum cu Dracula Daily e în ton cu atitudinile curente și e afectat de peste o sută de ani de cunoaștere a lui Dracula din diverse alte cărți, filme, seriale, benzi desenate, desene animate și așa mai departe. Departe de a fi o citire istorică, e una modernă. „Dracula” citit azi nu e cel pe care-l citeau înaintașii, pentru că noi ne-am schimbat; contextul s-a schimbat și el. Nu e un lucru rău, dar e un lucru care se întâmplă.

Patru. Dracula Daily demonstrează că spoilerele sunt mai puțin importante decât se crede în momentul de față. „Dracula” are mai bine de un secol de citiri, recitiri, interpretări, reinterpretări, parodii și referințe. Știm foarte bine care sunt ideile principale, ce personaje vor apărea, cum se încheie. Și totuși ne putem lăsa încântați de un text vechi, făcut previzibil de multe imitații și referințe culturale.

Va fi interesant de văzut dacă Dracula Daily va rămâne un fenomen singular sau dacă va inspira reînvierea altor clasici. Potențialul există: trecutul e un loc care nu ne mai e familiar, o țară străină pe care n-o cunoaștem decât din auzite. Poate fi exotic și interesant, atrâgând un public larg, dar poate fi deopotrivă și lăsat în paragină. Sunt șanse mari ca citirea și discuția la scară largă a lui „Dracula” să fie o experiență fără urmări, care va rămâne doar ca amintire plăcută de vară pentru câteva zeci (sute?) de mii de oameni. Dar sunt șanse și să fie o scânteie ce va duce la noi idei. Vom vedea.