A trecut mai bine de un an de când se face colectarea selectivă a deșeurilor în zona în care locuiesc eu în Brașov. S-a pus un fel de baracă de metal lângă gunoiul normal și i s-a zis „ecoinsulă”. În interior are mai multe pubele pentru plastic, hârtie și cartoane, metal șamd.

Problema cu ecoinsula vieții e prea multă inteligență. Mai exact, un deștept s-a trezit că ar trebui un pic de tehnologie, ca să ne facem viața mai grea. Nu poți accesa ecoinsula pur și simplu ca cetățean oarecare. Trebuie să te duci să scanezi un cod QR (care merge de parcă stă), apoi să apeși încă un buton aferent pubelei pe care vrei s-o accesezi, apoi să aștepți să se deschidă ușa de metal - și abia apoi poți să-ți arunci sacul de gunoi.

Sunt câțiva pași în plus față de o aruncare normală a gunoiului, care presupun o țâră de răbdare să se miște și tehnologia. Dar dacă partea de așteptare e suportabilă, restul nu e. Poate că vă imaginați că am primit fiecare câte un card de acces la ecoinsulă, dar vă imaginați greșit. Nu, aș, ar fi fost prea logic. Ce am primit au fost câteva suluri de saci de gunoi cu codurile QR pe ele. Cine a avut știința și inspirația să-și copieze codul QR pe ceva a făcut-o. Ceilalți și-au epuizat sacii de gunoi și… și nu știu. Și nu mai reciclează.

În consecință, zona mustește acum de gunoaie. Lumea lasă plastic și hârtie în afara ecoinsulei, în speranța că vor fi ridicate oricum, sau că-și face vreun vecin de lucru să le arunce și lor gunoiul.

Ar fi frumos ca obiceiurile bune să fie încurajate, dar se pare că primăria preferă să pună obstacole. Nu e suficient să vrei să reciclezi, trebuie să fii și peste măsură de șiret și capabil.