Nu l-am mai văzut pe Vali Petcu la față de ani de zile, dar cred că nu ar fi foarte surprins să afle că nu-l plac în mod deosebit - la fel cum nici eu nu aș fi foarte surprinsă să aflu că persoana mea nu-l interesează prea tare. Suntem oameni foarte diferiți, ne învârtim în medii diferite și avem opinii foarte diferite despre lume.

Dar, uneori, mai intru pe zoso.ro ca să văd ce se mai întâmplă în țară, el fiind mai la curent cu discuțiile purtate în piața virtuală decât mine. Scroll-scroll-scroll, văd dacă mă interesează vreun titlu, dacă nu, asta e, revin când o fi (nu trimiteți notificări, mă întorc eu din când în când). Eh, și așa s-a întâmplat că ieri seară am scrollat tot restul internetului, am intrat pe blogul lui și am văzut articolul ăsta.

Pe scurt, Vali întreabă (sarcastic?) dacă acest comentariu are dreptate și el e un jeg:

Nu ti se pare ca esti putin ipocrit cu lupta asta impotriva capitalismului avand in vedere ca tu iti castigi (cel putin partial) existenta promovand consumerismul salbatic? Ia asta, cumpara aia, black friday, reclama, reduceri, comanda, etc. Intreb fara rautate, stiu ca in societatea de azi nu toti pot avea dream job aliniat la litera cu valorile noastre. Totusi, vreau sa cred ca inca putem fi constienti de sine, desi e o calitate din ce in ce mai rar intalnita.

Prima mea reacție, cea minoră și mai puțin relevantă, e că nu am nevoie de ad blocker ca să intru pe zoso.ro. Site-ul e curat, fără reclame care clipocesc, acoperă articole sau fac alte prostii. Din când în când mai are (rar) câte un articol cu o reclamă la ceva, de obicei aceleași lucruri pe care le promovează de multă vreme.

Pe lângă asta, chiar și din intrat ocazional pe blogul lui, știu că omul e adeptul minimalismului și al obiectelor care rezistă în timp. Vrea haine rezistente, chestii de-astea, îndeamnă lumea să nu cumpere toate tâmpeniile și să nu ia lucruri care să strângă praful degeaba, care să se strice repede, care să fie aruncate fără să poată fi folosite. Când face reclamă la ceva, acel ceva tinde să fie de calitate într-un fel sau altul, în acord cu principiile lui de viață.

Dintre toate site-urile care trăiesc de pe urma reclamelor, al lui mi se pare printre cele mai ok.

A doua mea reacție nu ține deloc de Vali, ci de ideea că a cumpăra = consumerism. E o idee facilă, dar falsă.

Nu știu cum să exprim ideea asta ca să sune mai puțin evidentă, dar cumpărăturile sunt necesare. Știu că sună tautologic (este tautologic), dar avem nevoie de toate cele ce ne sunt de trebuință vieții. Avem nevoie de mâncare, de haine, de echipamente diverse, de ustensile. Chiar și cu toată bunăvoința, nu ni le putem face singuri. Nu o să ne cultivăm toată mâncarea, nu o să ne facem textile, iar din textile haine, nu o să ne facem noi mobila cu lemne din pădure, nu o să minăm după metale ca să ne facem calculatoare etc. Trebuie să facem de undeva rost de ele.

Deci aceste lucruri trebuie cumpărate. Ba mai mult decât atât, au trebuit cumpărate încă din preistorie (literalmente). În fond, banii s-au inventat dintr-o necesitate, nu de fiță.

Deci am avut cumpărături dintotdeauna, dar consumerismul e ceva recent - pentru că înseamnă mai mult decât să iei ce-ți trebuie. Înseamnă mai mult chiar și decât a cumpăra un obiect simpatic de care nu ai imediată nevoie (chiar și romanii antici cumpărau suveniruri).

Consumerismul se referă la o cultură a consumului, la a fi împinși mereu de la spate să cumpărăm mai mult și mai mult, cu promisiunea că obiectele materiale ne vor face mai fericiți și mai împliniți. Se referă la cumpărare cu un obiectiv care trece dincolo de a avea și ajunge la a fi: a fi cool, a fi atrăgător, a fi în trend. Berea asta te face să te simți bine cu prietenii! Deodorantul ăsta îți atrage partenerul perfect! Lama asta de ras te face sexy! Obiectele nu mai sunt simple obiecte, ci vin atașate unor concepte și trăiri.

Până la un punct, obiectele au fost mereu mai mult decât doar obiecte - nu degeaba le-am făcut și frumoase. Moda s-a schimbat tocmai pentru că lumea voia ca prin intermediul hainelor să fie mai cool, mai în trend. Și de ce să n-o recunoaștem? O pălărie mișto și un palton șmecher fac toți banii. Dar, din nou, e vorba de măsura lucrurilor: în zilele noastre, brandingul depășește cu mult orice atribut real (sau posibil) al obiectelor vândute. Cumpărăm o grămadă de vise atașate unor obiecte de calitate îndoielnică ce ajung repede uitate. Cumpărăm mai mult și cumpărăm ca substitut pentru alte necesități, cum ar fi cele ce țin de identitate și relaxare.

Confruntați cu o lume în care ni se oferă multe soluții de-a gata, devenim mai pasivi. Confruntați cu soluții universale, devenim mai puțin dispuși să inventăm ceva care să ni se potrivească mai mult. Suntem mai puțin introspectivi, mai puțin creativi, ceea ce ne face mai nefericiți (și mai pasibili să cumpărăm ca să acoperim golurile). Nu avem la fel de mult control activ asupra propriei vieți.

Dar împlinirea imaterială e în alte părți și nu e de vânzare. Nu e branduită, nu e gata făcută din fabrică. Trebuie (oroarea ororilor!) descoperită pe cont propriu și ține de fiecare să o găsească în felul său.

În fine. Ideea e că, inevitabil, tot vom ajunge să facem și cumpărături. Nu e opțional; e obligatoriu. Dar, după cum îmi spunea cineva mai demult, cumpărăturile sunt ca mersul: totul e să le faci în direcția corectă.