O bibliotecă ca oricare alta
La un moment dat, D. a venit cu ideea să avem un catalog al cărților de prin casă - după vreo două dubluri, n-am putut decât să fiu de acord.
Varianta la care m-aș fi gândit eu ar fi implicat un .xls și multă muncă manuală, dar el a venit cu o soluție un pic mai inteligentă: un site făcut de alții, unde cărțile se pot introduce un pic mai sigur și structurat. (Folosim libib, în caz că mai are cineva problema managementului cărților.)
A fost interesant să văd exact câte volume s-au strâns de-a lungul timpului. Ochiometric, aș fi zis că avem „câteva sute”. Pe număratelea, avem în această clipă 1298.
Sunt aici cărți pe care, dacă le-aș pierde, le-aș mai cumpăra o dată (Pratchett, Novik, Clarke, „Genji”), altele pe care dintr-un motiv sau altul nu mă îndur să le dau („Crazy Rich Asians”, „Lavinia” de Ursula K. Le Guin), altele pe care știu că o să le deschid când vreau să verific o informație („Bucureștiul fanariot”, „Geneza culturii române moderne”) și o suită întreagă de cărți care probabil vor fi date după ce le citește măcar unul din noi.
Ar trebui să fac spațiu în bibliotecă. Ar trebui să mai citesc din volume și să le dau. Dar cumva, mereu apar mai multe decât dispar. Oare putem ajunge la 1250 de cărți până la finalul anului? Sau o să ne trezim că avem 1350?
Acum vreo douăzeci de ani eram acasă la o bunică. Avea câteva rafturi de cărți, nu multe.
„Le-am cumpărat demult, pentru că voiam să le citesc când ies la pensie. Între timp am ieșit la pensie și tot nu le citesc.”
Am mai zis-o și în alte dăți: pentru generațiile vechi, literatura s-a petrecut în trecut. Cititul a rămas în urmă, înlocuit de viață, muncă, televizor, lume modernă. E o amintire nostalgică, o bucurie dintr-un trecut frumos și o speranță pentru un viitor posibil, dar cumva nu ajunge și în prezent.
Pe lângă asta, cred că e și o lecție aici: chiar și lucrurile care ne plac au nevoie de timp pus deoparte, de organizare și voință. Altfel, ajungi să-l lași deoparte până în „vremuri mai bune” care nu se materializează niciodată.
Încep un maraton de citit, ca să mai fac loc pe rafturi. Am înșirat 20 de (teancuri de) cărți și dau cu zarul cu 20 de fețe ca să aleg următoarea și următoarea carte. Am acolo „The Sandman” și „Academia umbrelei” și niște manga, dar am și Vasile Ernu (de ce avem atâta Ernu în casă?!), două cărți Nemerovschi, o colecție de povestiri SF românești, un roman irlandez, o carte despre arta din Cyperpunk, niște basme…
Pe unele de-abia le aștept, pe altele le amân interminabil. Zarul hotărăște care-mi va fi soarta pe următoarea zi. Golurile sunt umplute cu volume din teancul „The Sandman”, pe care de multă vreme vreau să-l recitesc integral. (Dacă pică unul din ele, o să consider că e un vot pentru serie; o citesc în ordine, totuși.)
Nu cred că am înțeles ideea de a avea prea multe permisiuni și posibilități ca utilizator de software până în momentul în care am început să folosesc calculatorul pentru muncă și alte lucruri serioase. E bine să poți alege să-ți publici articolele în orice zi vrei tu, până în momentul în care le pui data de 32 martie 20233. Și atunci parcă începi să înțelegi de ce ai vrea să primești erori când sugerezi ceva imposibil.
Uneori e bine să ai nu doar posibilități, ci și plase de siguranță. De exemplu, să nu poți să-ți ștergi jumătate din lista cărților din bibliotecă din greșeală, apăsând un buton (cum aș putea face dacă am avea biblioteca într-un fișier .xls, cum mă gândisem eu inițial).
Libertatea e bună, puterea de decizie e importantă, dar asta nu înseamnă că ești mereu pe fază și ai capacitatea să iei cele mai bune decizii. Într-o lume ideală, cântărești fiecare opțiune și o alegi pe cea mai corectă, dar în lumea reală uneori te grăbești sau n-ai timp să investighezi fiecare variantă sau doar dai un clic greșit. Și mă gândesc la asta nu doar când apăs ceva aiurea când introduc o carte, ci și când aud că piața se va regla singură, iar clienții vor alege mereu cea mai bună opțiune posibilă.
Mi-am adus aminte că am dat două cărți recent. Am ajuns la 1296! Hai că se poate!
Cum trec cărțile în Goodreads una câte una, remarc că sunt în topul recenzorilor din România. Locul 12 din toate timpurile după numărul de recenzii scrise. Locul 29 după numărul de like-uri primite - deși ultima oară s-a actualizat topul din toate timpurile în iulie 2019, deci nu mai e la zi; sunt locul 50 în ultimele 12 luni, după like-uri.
Probabil că, dacă aș scrie recenzii mai mult pentru publicul larg și mai puțin ca note pentru mine însămi, aș putea urca mai sus. Și mai ales dacă aș scrie recenzii pentru cărți mai populare și mai controversate. Pe de altă parte, nu pot să spun că-mi pasă prea mult. Mă amuză topurile, dar nu le dau prea multă importanță.
Cred că nu e foarte multă lume activă pe Goodreads în România. Suntem câțiva, dar deja cu 10 like-uri într-o săptămână intri în top 100 pe săptămâna respectivă. Poate e un semn că românii nu citesc… sau poate e un semn că platforma e prea internațională pentru mulți. Nu știu dacă există o nișă foarte românească.
Ocazional, văd pe acolo un nume de autor. Un SF-ist, ceva. Numele mari, însă, nu sunt pe Goodreads. Mă întreb cum ar arăta listele de cărți ale lui Liiceanu, Patapievici sau chiar acel Dan C. Mihăilescu a cărui serie de Youtube a eșuat atât de spectaculos. Aș vrea să văd cât citesc cei care spun, mereu, că românii nu citesc. Aș vrea să văd dacă se avântă doar la cărți mari sau dacă îndrăznesc și cărți mărunte, dacă îndrăznesc să intre în literatura „de consum” sau doar o privesc de la distanță.
Pe de altă parte, ar însemna să se expună penibilului. Cum ar fi ca un Pleșu să se apuce să scrie mini-recenzii pe o rețea de socializare și să-și dea seama că nu poate niciodată concura ca popularitate cu Adina? (Nu-i știu numele de familie. E doar Adina. Scrie recenzii bune și e #1 în România, #40 global în ultimele 12 luni azi, 11 aprilie 2023. All hail Adina!)
Progresez prin teancurile de cărți. Mă amuză cum zarul mi-a scos la înaintare ambele volume de Nemerovschi înainte să ajung la „The Sandman”. Care sunt șansele, statistic? (Nu, n-o să le calculez.) Ar trebui să mă adun și să pun niște recenzii și pe blog… mai încolo.