Se iau ovulele fecundate ale plantei și se zdrobesc cu mult înainte să se dezvolte. Se amestecă cu apă și cu nenumărate ciuperci atât de mărunte încât nu le vezi cu ochiul liber. Se lasă să se înmulțească, făcând colonii extinse. Se bate apoi amestecul până când proteinele din el se rearanjează și formează o masă mai solidă. Se lasă iar să se dezvolte și mai tare coloniile, pentru ca amestecul să se-ntindă (va deveni și lipicios). Bagă-ți mâinile în el și probabil ți se va lipi de degete. Trage-l și-l vei vedea cum se transformă într-un mediu albicios, moale, care se întinde după tine. Bagă-l la căldură mare, iar coloniile vor crește într-o frenezie a înmulțirii, vor degaja gaze - iar în final vor muri. Scoate de la căldură amestecul. Mănâncă-l. În mod normal, îi spui „pâine”.

Dezgustul nu e un sentiment foarte greu de stârnit. Trebuie doar să-ți alegi perspectiva și să folosești cuvinte cu încărcătură emoțională. Poți să spui „grâu”, sau poți să-i spui „ovulele fecundate ale plantei”. Poți să vorbești de drojdie sau de colonii de ciuperci microscopice. Poți să povestești de frământarea aluatului, de lăsarea lui la dospit, de băgatul la cuptor, sau poți să povestești toate astea ca într-un film horror, care să facă brutarul să sune a dezaxat.

Am ales pâinea ca exemplu pentru că e un produs cu care suntem prieteni buni în colțul ăsta de lume. Suntem familiarizați cu ideea de făină, cu ideea de drojdie, cu dospitul, cu coacerea. Știți ce e o pâine și nu o să vă apuce groaza dacă o să vă spun că drojdia s-a înmulțit și a murit pentru ca pâinea voastră să poată exista - chiar dacă e posibil să nu fi știut că drojdia e un organism, nu o substanță (praful de copt e o substanță; acolo aerul e degajat de procese chimice).

Dar cu alte lucruri suntem mai puțin familiarizați, iar dezgustul e mult mai ușor de generat. Mâncăruri pe care nu le știm? Pot ușor să fie descrise ca fiind dezgustătoare - brânza cu mucegai e, în fond, „brânză mucegăită”; creveții sunt gândaci acvatici; gândacii sunt gândaci tereștri. Practici în societate? Iar e ușor - poți să iei orice obicei care contrazice unul de-al nostru și să-l pui într-o perspectivă în care indivizii să pară dezaxați, nepăsători, imorali (țin minte că ni s-a zis la facultate că în Japonia oamenii nu sunt foarte săritori - ceea ce sună rece, până afli că oamenii sunt foarte predispuși să întoarcă favorurile, deci dacă ajuți pe cineva, cumva ți-l și îndatorezi, așa că poate nu vrei să pui povara unei datorii pe un prieten). Comunitatea LGBTQ? E super-simplu, nu trebuie decât niște poze cu oameni care sunt fie mai dezbrăcați, fie îmbrăcați mai șui, dar de care ești relativ sigur că interlocutorul va fi respins (e amuzant că treaba asta s-ar putea face și invers; sunt și heterosexuali respingători pe lume).

Dezgustul nu e o intuiție morală. E o reacție reflexă. Vezi ceva neobișnuit și care te sperie, dar nu ca un tigru? Hop, reacție. Nu e neapărat un lucru rău, pentru că bagă un pic de prudență. Nu mănânci fructe stricate, nu mănânci lucruri mucegăite, nu sari să îmbrățișezi lucruri scârboase - dar dacă analizezi ce se întâmplă, descoperi că strugurii ăia au devenit vin, brânza aia are mucegai gustos. Uite că unele lucruri care par rele ar putea fi în regulă. Există o marjă de eroare la reacții negative și înaintașii noștri au fost niște oameni foarte curajoși când au învățat să facă, să zicem, brânză de vaci. Sau să pregătească pielea animalelor pentru a putea fi purtată.

Dar atunci când cineva folosește în mod intenționat dezgustul pentru a sugera că un grup mare de oameni sunt indezirabili și răi, marja de eroare a dezgustului crește foarte puternic. După cum ziceam, nu e greu să stârnești dezgustul altora, dimpotrivă, iar reacția e una reflexă, puternică, emoțională. E util dezgustul ăsta, dacă vrei să faci politică. Vorbești de „nespălați”, de oameni care mănâncă ciudățenii, de indivizi care se îmbracă sau se poartă ciudat, și brusc lumea e mai dispusă să asculte și să reacționeze cum vrei tu - ba chiar să te considere o persoană valoroasă și de încredere, pentru că uite ce frumos punctezi pericolul. Da, util dezgustul ăsta, mai ales în politică… Făina aia de greieri și pozele din filme pornografice pot face minuni pentru voturi și încredere.