Miercuri, am primit acest link către o postare făcută de primarul Brașovului Allen Coliban, care spunea „Începe Dracula Film Festival - Horror & Fantasy Film Festival. Între 25 și 29 octombrie, vă invit la cea de-a 11-a ediție a festivalului finanțat de Primăria Brașov. Detalii complete despre festival și despre program găsiți pe pagina de facebook din comentarii.”

Urăsc faptul că Facebook i-a învățat pe toți să nu mai dea link în postare, ci doar în primul comentariu, mai ales că uneori comentariile sunt amestecate într-o ordine aleatorie („relevanță”, lol), așa că nu știi dacă găsești sau nu linkul. Dar, în fine, am găsit acest link în comentarii. Programele sunt disponibile pe pagina aia de Facebook doar în imagini jpg blurate. Noroc că există link către site!

Iată site-ul. Nu există un program cap-coadă, ci există mai multe pagini cu diverse programe din diverse locații, dar fără detalii clare despre evenimente. Deja era prea mare efortul să încerc să-mi dau seama despre ce e vorba, așa că mi-am băgat picioarele și mi-am văzut de viață.

Azi, prin centrul Brașovului, am văzut un afiș enorm pe Strada Republicii, cu tot programul explicat clar. Am recunoscut numele lui Alexandru Lamba la o sesiune de Dungeons and Dragons (la un festival de film…?) și am decis să trecem pe la Cinema Astra să vedem ce se întâmplă pe acolo.

A reieșit faptul că evenimentele sunt 2-în-1: „Dracula Film Festival”, un festival de film de care parcă am auzit și în anii trecuți, dar care e posibil să fi avut parte de aceeași comunicare mirifică, și „Dracula Fantasy Con”, o convenție de fantasy. Convenția e mică - de-abia câteva zeci de oameni, o alee a artiștilor unde sunt o mână de expozanți, câteva rafturi de la Book City cu jocuri pe tablă, manga și cărți horror/fantasy/SF, un stand al editurii UP, un stand cu figurine, și două șiruri de mese cu laptopuri de gaming și diverse console. Se ține la mansarda cinematografului Astra, un loc proaspăt renovat, luminos, mult mai plăcut decât mă așteptam. Am văzut și pe cineva în cosplay ca Jester din Critical Role (identificarea a fost făcută de cineva care n-a fost prezentă în sală, dar căreia i-am descris costumul). Atmosfera? Relaxată, lume pestriță, impresia că locul și evenimentele sunt deschise spre exterior. Spre deosebire de unele lansări de carte, n-am avut impresia că se știe toată lumea cu toată lumea, ci că oamenii au venit și pentru că au văzut un afiș sau au aflat organic că ar fi ceva acolo.

S-a ținut o sesiune de Dungeons and Dragons live, cu un Dungeon Master cu multă experiență și jucători fără. Au stat la o masă pe un podium și au pus o cameră de filmat să vedem și noi piesele din joc, apoi li s-au dat și microfoane, ca să-i și auzim. Sala fiind mare și microfoanele fiind date la un volum decent, puteai să iei un loc și să urmărești povestea, sau puteai să te duci să caști gura la standuri sau să vorbești cu prietenii în cealaltă parte a sălii, fără să se jeneze participanții unii pe ceilalți. În stânga și-n dreapta, pe ecrane măricele, vedeam niște puști jucând Mortal Kombat. (Johnny Cage se descurca binișor.)

Nu prea le am cu D&D-ul, nici de jucat, nici de ascultat, așa că nu o să vă povestesc prea multe de aventurile celor plecați în căutarea unui pitic nenorocit care a băut toate berile și a înfundat WC-ul într-un birt, ca apoi să se facă nevăzut, dar pot să vă spun că și în absența unui interes pentru subiect tot m-am bucurat să fiu pe-acolo. Fantasy Con are într-adevăr aer de convenție, de loc unde se strâng amatori să caște gura, să stea de vorbă și să se-nvârtă printre lucruri care-i pasionează. Nu l-aș compara cu EECC, ci mai degrabă cu defunctul Nijikon - tot există branduri și sponsori oficiali, dar nu e un eveniment despre care să simți că e în barca corporațiilor. E mai aproape de fanul de rând.

După D&D (și o pauză în care cei hotărâți au apucat să-și ia de mâncare), am mers la „FANTASY - WHERE?”, o conferință care a avut loc în sala de cinema. Sala a fost renovată de curând - și transformată într-un spațiu atât de luxos încât am rămas blocați, apoi ne-am tolănit pe canapelele de piele ecologică moi, pufoase, 10/10, recomandăm (chiar dacă subsemnata are o problemă cu pielea ecologică pentru că e de fapt plastic și se auto-distruge relativ rapid, așa că nu și-ar lua niciodată mobilă de felul ăsta; dar în fine, mentenanța e problema cinematografului, nu a mea).

Discuția a fost un dezastru amuzant. Invitații erau mulți și diverși (doi scriitori, un regizor, o tipă dungeon master, un critic de film), iar moderatorii erau doi, unul din partea organizatorilor - și celălalt Horia Ghibuțiu, jurnalist. Șapte oameni, ohoho. Dar semnele rele erau clare încă dinainte să ajungem acolo: când auzi un titlu ca „FANTASY - WHERE?” nu-i bine să-ți faci speranțe. E suficient de general și de vag încât să însemne orice, e în engleză ca să fie cool și modern, dar pare o traducere mot-a-mot a veșnicului „X, încotro?” pe care aș putea să jur că l-am auzit în titlurile a o mie de lucruri făcute de oameni care erau adulți deja la Revoluție. E un fel de încercare de vizionarism predictiv, combinată cu paternalism: să prezicem, dar și să decidem! În același timp, e o întrebare care nu necesită niciun fel de cunoștințe despre subiect. Chiar glumeam cu cineva că poți pune „încotro?” după orice subiect ca să inventezi pe loc un titlu de conferință. Arheologia, încotro? C++, încotro? România, încotro? Stomatologia canină, încotro?

Lipsa de familiarizare cu subiectul s-a văzut clar din introducerea lui Horia Ghibuțu, care a spus că fiecare dintre noi trebuie să se întrebe de ce citește o carte fantastică, de ce urmărește un film, de ce joacă un joc fantastic și și-a răspuns singur că suntem asasinați de o realitate copleșitoare și vrem să redescoperim spiritul ludic. Poate suna foarte filozofic și profund, presupun, dacă ai chef să fii psihoanalizat de cineva care a descoperit ieri că există povești cu magie în ele și încearcă să se obișnuiască cu ideea.

Cu șapte oameni tolăniți pe fotoliile mari și pufoase de pe scenă (mii de mulțumiri cui a ales canapelele și fotoliile <3 orice eveniment e mai bun când șezi pe norișori), nu s-a pus niciodată problema să existe un dialog liber între participanți, iar situația a fost cu atât mai clară cu cât fiecare invitat era în treaba lui, fără prea multe puncte sau abordări comune.

Scriitoarea Oana Arion ne-a povestit că ea se ocupă de epic fantasy, care e diferit de urban fantasy. Până aici, nimic de obiectat. Fiecare cu pasiunile sale. Obiecțiile mele au început odată cu ierarhizarea fantasy-ului: cel epic e mare, cu călătorii inițiatice, cu hărți desenate la începutul cărților, cu lumi create de la zero; e complet altceva decât vârcolaci și vampiri și adolescenți care se îndrăgostesc. E important, ambițios, serios. M-a lovit puternic valul de elitism - și nu doar din cauza „călătoriilor inițiatice”, care au ajuns să desemneze orice călătorie suficient de lungă încât cineva să se schimbe în vreun fel (bănuiesc că și Frodo e inițiat în taina PTSD-ului în „Stăpânul inelelor”). La fel ca în orice gen sau subgen, ai parte și în epic fantasy, și în urban fantasy de cărți mai bune sau mai slabe, mai profunde sau mai superificale.

Dar lovitura de teatru a venit când Oana Arion ne-a spus că epic fantasy scriu mai ales bărbații; urban fantasy scriu mai ales femeile, dar ea și alte femei de la editura ei scriu epic fantasy! Mi-am tras o palmă de cred că a răsunat în tot cinematograful: în primul rând că există și scriitori de urban fantasy (Neil Gaiman, Neil Butcher), și scriitoare de epic fantasy (Robin Hobb, Jacqueline Carey); în al doilea rând, pentru că sună atât de mult ca „e masculin, deci e mai bun decât ce e feminin” încât autoarea ar trebui să se gândească dacă într-adevăr își dorește să fie misogină.

Alexandru Lamba a tras lozul necâștigător și a fost întrebat dacă-i e teamă că inteligența artificială îi va lua locul de scriitor. Eu propun ca moderatorul să fie înlocuit de Chat GPT, probabil ar întreba lucruri mai interesante.

Tipa care e Dungeon Master a încercat să vorbească puțin de D&D, dar a fost din păcate atrasă într-o discuție foarte lungă despre jocul video Baldur’s Gate, în care moderatorul a simțit că e loc să-l pomenească Vladimir Putin. Am pierdut șirul conversației atât de tare încât nu aș putea spune ce s-a întâmplat acolo, dar întrebări precum „Într-un RPG ce e la început, jocul sau fantezia?” încă mă bântuie. În clipa asta mă întreb dacă Horia Ghibuțiu știe diferența între jocuri pe calculator și D&D - dacă știe, mai exact, că D&D e un joc de societate, pe tablă, cu zaruri și mici figurine.

N-am reușit să regăsesc firul discuției nici când a vorbit criticul de film. Am amintiri despre discuții legate de ecranizări de jocuri video, despre Witcher versus Dungeon & Dragons și cum ecranizările sunt în general slabe. (Din păcate, nimeni nu a adus vorba de Arcane, un serial animat excelent.)

Ultimul invitat, regizorul, a ignorat complet întrebarea care i s-a pus. Luând cuvântul pentru prima oară după trei sferturi de oră de panel (prea mulți invitați, vă zic), a început prin a mulțumi pentru invitație, a ne spune că e din Bistrița, a ne zice un banc cu ardeleni și a ne povesti despre un film horror pe care l-a făcut cu 40 de copii între 6 și 19 ani. Ca să nu se lase mai prejos, moderatorul a început cu „Ce ai învățat de la copii?”, a trecut prin site-uri web și vouchere de la McDonald’s și a terminat-o întrebând cum faci în așa fel încât să vorbești pe limba tineretului spectator. Toate întrebările și comentariile fiind prezentate ca o singură întrebare alambicată, i s-a răspuns în consecință. Haosul, dragi prieteni, poate exista și când oamenii vorbesc pe rând, fără să se întrerupă.

Alte lucruri pe care le-am mai auzit: concepții greșite despre fanfiction (cineva întreba dacă Warhammer „publică fanfiction” - o contradicție în termeni, probabil e vorba de publicat romane de diverși autori, cu sigla oficială pe ele); ideea că femeile nu ar fi fost apreciate ca scriitoare de SF acum 30 de ani, inclusiv Ursula K LeGuin și Atwood (Margaret Atwood care, între noi fie vorba, zicea că ea nu scrie literatură științifico-fantastică, ci ficțiune speculativă, deci s-a sustras din gen; oricum, în realitate nu era vorba că nu existau, ci că erau subreprezentate); ceva mențiuni despre ce se întâmpla pe partea de film de la Dracula Film Festival, dar presupunerea era că toți am participat și am văzut filmele, așa că am fost excluși din conversație.

Ultima întrebare care le-a fost adresată invitaților a fost „Care sunt sursele tale de fantezie?” Ciudată întrebare. Ce, avem dealeri de fantasy acum? Suntem ca în lumea fanilor danmei, unde obții anumite scene din romanele favorite doar dacă știi pe cineva și îți faci cont pe site-uri secrete, ca să te strecori pe sub nasul cenzorilor guvernului chinez? Suntem în comunism, ca să știm cine are filmul ăla bun, dublat de Irina Margareta Nistor? Nu există fantasy pe toate drumurile? Nu există la televizor, în cărți, în podcasturi, în muzică, în desene?

Regizorul ne-a spus că sursa lui de fantasy sunt filmele la care s-a uitat pentru festival, pentru că e implicat în festival, iar festivalul în care e implicat îi cere să urmărească filme de festival - apropo, ne-a mai spus că se ocupă de festival? Alex Lamba a menționat și HBO și cărți. La restul nu mai știu sigur, pentru că făceam miștouri cu cei din jur, iar când m-am întors din nou să văd ce se vorbește, iar se ajunsese la inteligență artificială. Apoi, ca non sequitur complet, moderatorul a făcut apologia playlistului de la Rock FM, apoi a întrebat-o pe scriitoare de epic fantasy dacă poate citi mai mult de 14 cuvinte într-o singură tură de citit, pentru că el a aflat de undeva că doar atât pot oamenii moderni să citească (acesta, dragi prieteni, e motivul pentru care am o părere atât de proastă despre jurnaliști). Scriitoarea i-a răspuns că citește mult, citește romane de 500 de pagini, da, fiecare cuvânt din ele.

Cu această debandadă conversațională, evenimentul a ajuns la final. Probabil că există filmat pe undeva pe internet, dar mă îndoiesc că voi mai încerca să urmăresc ceva din el, chiar dacă pe loc a fost foarte distractiv (normal că am chibițat cu prietenii, chibițarea fiind cea mai mare parte din distracție).

Mâine par să fie doar activități de gaming și de pictat figurine, care nu mă interesează în mod deosebit, dar mi-ar plăcea să mai văd discuții de la Fantasy Con și în anii viitori, dacă se va mai ține. Nu ca asta, ci mai punctuale, cu mai puțini invitați pe scenă și cu oameni mai în temă. Ce s-a întâmplat aici putea ușor să fie o serie de discuții: intersecția dintre D&D și fantasy și cum creezi un univers împreună cu câțiva oameni; fantasy, horror și thriller în scurt-metrajele românești; ce se mai scrie în fantasy-ul românesc; Inteligența Artificială, încotro?; ecranizările jocurilor video. Dar există multe alte teme care ar merita discutate și pe care le-ar putea remarca cineva care să fie în temă, ca să le poată propune. Oportunități există, doar trebuie valorificate.

Una peste alta, o să încerc să țin minte să mă uit după Fantasy Con și în 2024. Convenția are potențial și sper să se dezvolte, să vină cu idei de evenimente și cu teme de discuție. Loc de ele ar fi și interes promit că am.