Marți, 28 noiembrie 2023, 175 de agenți ai forțelor de ordine din Franța au făcut percheziții și arestări în mai multe locații legate de MISA. L-au arestat pe Gregorian Bivolaru împreună cu 40 de alte persoane și au extras 26 de victime din locații „înghesuite și în condiții deplorabile de igienă”. Majoritatea celor arestați marți sunt momentan în libertate, cu excepția a 6 persoane, printre care și Gregorian Bivolaru. (sursa)

Am aruncat o privire pe internetul românesc să văd ce discută lumea despre subiect și am adăugiri și comentarii.

Ce treabă ai tu, Roxana, cu MISA și Bivolaru?

Cei care mă citesc de multă vreme știu: am fost yoghină la cursurile MISA aproximativ 8 ani de zile și nu m-am jenat niciodată să spun asta.

Poziția mea filozofică legată de MISA e complexă, dar o s-o rezum foarte pe scurt aici. Oamenii care ajung în grupări ca MISA nu sunt proști și nici nebuni; nu sunt nici „vulnerabili” într-o măsură mai mare decât poate fi oricine altcineva. Dar ne place foarte mult să ne distanțăm de oameni care ne revoltă și să ne spunem că noi niciodată nu am putea ajunge așa.

Din păcate, nimeni nu e imun la propagandă, fie ea ideologică sau religioasă. Chiar dacă nu toți suntem compatibili cu o anumită ideologie, sigur se găsește o ideologie care să aibă ac și de cojocul nostru. Îndoctrinările încep cu idei bune, care par solide, iar pe baza lor se construiește pas cu pas într-un mod care pare logic și coerent, până când se ajunge la idei abracadabrante.

Ce se știe despre MISA și alte grupări similare sunt întotdeauna părțile ieșite din comun, pentru că alea atrag atenția. Scoase din context, ideile și practicile par niște idioțenii crunte în care n-ar crede decât cretinii - dar în context, ele sunt niște idioțenii crunte, dar foarte convingătoare.

Oamenii nu au un simț al adevărului. Nu știm când un lucru chiar e cum îl credem. Dar avem simțul convingerii - iar când cineva ne spune povești care ne plac… oho, ce le credem. De-asta copiii cred în Moș Crăciun și în bau-bau, dar nu cred în PSD. Adulții, mai cunoscători în ale lumii, cred că un partid politic sau altul e Moș Crăciun, iar o parte a populației e bau-bau.

Hei, Roxana, nu te-am văzut la televizor?

Hei, salut! Ba probabil că da. Pentru că nu mă deranjează să vorbesc de MISA cu numele meu real, uneori mă contactează jurnaliști să stăm de vorbă. În funcție de dispoziție și context, uneori accept, uneori nu.

Părerea mea despre mass media e una nefavorabilă, dar dacă tu taci, alții vorbesc pentru tine.

Iată câteva lucruri pe care ar trebui să le știi:

• Jurnaliștii decid ce îi interesează și ce nu, nu eu. De obicei îi interesează aceleași lucruri: sex biz, sex biz.
• Nu am control asupra limbajului folosit în articole. Același citat poate fi introdus și cu „Liniștită, Roxana spune X”, și cu „VICTIMA lui BIVOLARU!!! Roxana îl ACUZĂ spunând X” în funcție de cum îl taie capul pe cel care scrie.
• Nu am control asupra poveștii finale. Eu pot să dau detalii, dar cum sunt puse cap la cap nu ține de mine.
• Nu tot ce spun e redat undeva. Uneori vorbesc o oră, două, trei cu cineva și alege să redea două fraze.
• Nu toate interviurile sunt noi, iar eu nu știu unde și ce apare. De exemplu, am văzut recent niște filmări cu mine din Cișmigiu de acum vreo 10 ani, folosite într-o știre recentă.

Dacă ai fost și tu la MISA și te gândești să vorbești despre experiența ta cu MISA, ar trebui să știi următoarele:

• Oamenii judecă, dar nu atât de mult pe cât ai crede.
• Dar dacă ai o traumă legată de grupare și intri în panică atunci când cineva te acuză, îți răstălmăcește vorbele sau face răutăți, poate e mai bine să ai grijă de tine întâi și să nu vorbești. Întotdeauna apare cineva să zică ceva. Dacă te enervezi, e una, dar dacă te dă peste cap urât, e cu totul alta.
• Nu citi comentariile la articole și știri decât dacă ai stomacul tare. Acolo este plin de acuze și răutăți.
• E bine să îți faci întâi ordine în gânduri și să te analizezi. Vrei să-ți spui povestea nu doar sincer, ci și simplu și inteligibil pentru populația largă.

Deci, care e faza cu tine și MISA?

Hai să-ți spun povestea pe care vor s-o audă toți jurnaliștii.

M-am apucat de cursul de yoga la 14 ani, în Sfântu Gheorghe. A fost ok, nimic dubios, era yoga cam cum vezi în filme: mergi la sală, faci un fel de gimnastică, meditezi, mergi acasă. Mai târziu am ajuns să înțeleg că există o comunitate de yoghini care sunt foarte dedicați ideii de evoluție spirituală. La 18 ani, am mers la facultate în București și am ajuns să cunosc comunitatea mai bine, mai ales în zona artistică a MISA (au trupe de teatru șamd.).

Câteva idei de bază de la MISA sunt că „dacă nu-i dai lui Dumnezeu primul loc în viața ta, înseamnă că nu-i dai niciun loc de fapt” și „gramul de practică valorează cât tone de teorie”. Treaba asta înseamnă că se pune multă presiune pe yoghini să evolueze și să se apropie pe Dumnezeu - dar trebuie să practice mult, nu doar să cunoască lucruri.

Modurile de apropiere de Dumnezeu sunt multe, dar implică să faci yoga în fiecare zi, să meditezi, să treci peste egoul tău mic și să devii o persoană mai bună. Trebuie să-ți „arzi karma” ca să te eliberezi și să devii una cu Dumnezeu, iar deoarece karma se acumulează făcând lucruri egoist de-a lungul multor vieți, una dintre metodele bune de a o arde e să faci lucruri altruist, dăruindu-te lui Dumnezeu.

„Karma yoga” (despre care se zice la MISA că ar fi „calea regală” în practica spirituală) este deci muncă voluntară. Prin voluntariat s-au ridicat ashramurile yoghinilor, se țin site-urile în picioare, se fac evenimente. Teoretic, ca practică spirituală, voluntariatul ăsta ar putea fi făcut pentru orice cauză, dar cumva se întâmplă că voluntarii MISA lucrează cam tot timpul pentru MISA.

O altă idee de bază de la MISA e că energia e energie și se poate transforma dintr-un tip de energie în altul. Energia sexuală, de exemplu, poate deveni energie creatoare pentru artiști, care o canalizează în alt mod. Și pentru că energia sexuală e cel mai mare izvor de energie al ființei umane, e bine s-o poți controla - de unde și insistența pe sexualitate.

Eu l-am cunoscut pe Gregorian Bivolaru în 2008, când locuia la Paris, în Franța. Mă invitase în 2006 să ne cunoaștem, fără să specifice de ce - nefiind la curent cu practicile și viața lui, am crezut că vrea să vorbim. Am aflat abia pe parcurs că ar putea vrea ceva sexual de la mine și mi s-a părut absurd. I-am scris oricum o scrisoare zicându-i că aflasem că se culca cu multe femei și zicându-i că nu voiam asta cu el. Fiind dintotdeauna mai de bună credință decât prevede legea, i-am oferit ocazia să-și retragă invitația fără supărare. A negat vehement că ar fi fost vorba de ceva sexual.

În 2008, când am fost la Paris, credeam că o să stau într-un loc ca oamenii. În schimb, m-am trezit într-un apartament de 3 camere cu încă vreo 15-16 femei (memoria mea spune 20, dar e posibil să exagereze) din care nu aveam voie să ieșim când voiam și în care nu aveam voie să facem gălăgie, ca să nu se prindă vecinii că suntem multe. Uneori aveam voie să mergem în oraș, dar trebuia să fim duse de șoferi până într-un loc prestabilit, având pe cap pălării și purtând ochelari de soare, ca să nu fim recunoscute. Ochelarii de soare aveau hârtie lipită pe interior, ca să nu putem vedea unde locuim.

Celelalte femei din apartament știau că Bivolaru se așteaptă să se culce cu ele și încercau să mă convingă că la fel va fi și la mine. I-am scris iar o scrisoare lui Bivolaru (care stătea altundeva), zicându-i că tot nu vreau să mă culc cu el. Când am fost să-l vizitez, mi-a spus că sunt obsedată de el și că, dacă ar încerca să mă forțeze, sigur aș fi dispusă.

Până atunci avusesem impresia că e un om înțelept, dar când l-am cunoscut mi-am dat seama că e un moș prost și destul de dezgustător. E un farsor; genul care se bazează pe faptul că oamenii nu știu mereu ce au spus și că acceptă prea ușor afirmații vagi ca fiind înțelepte, dacă vin dintr-o sursă în care au încredere. Cât timp eram acolo, de exemplu, o tipă a primit sarcina „spirituală” de a freca în fiecare seară piciorul unui scaun cu… oțet? Ulei? Nu mai știu. Știu că treaba asta a fost interpretată în fel și chip ca lecție.

Am stat vreo 3 săptămâni la Paris. L-am văzut pe Bivolaru atunci și un pic înainte de plecare. Antipatia a fost reciprocă, dar a încercat să mă impresioneze dându-mi acces la biblioteca lui personală din București. Când am încercat să profit de acel acces, mi s-a spus că nu pot intra să văd cărțile pe care le are și că nu există un catalog, ci trebuie să cer titluri și mi se vor aduce. Practic, un cadou inutilizabil.

Dacă tu ai fost deșteaptă și nu te-ai culcat cu el, nu puteau și altele să facă la fel?

Ahahaha. Ok, ar trebui să știi despre mine că nu sunt o persoană agreabilă. Am un spirit miserupist care îi poate duce la exasperare pe cei din jur.

Când ești într-o grupare gen MISA, există anumite presupuneri de bază comune; dacă nu le împărtășești, pleci. Nu crezi în Dumnezeu? Nu prea ai ce face la MISA. Nu crezi în importanța energiilor vitale? Nu prea ai ce căuta la MISA. Nu crezi că Gregorian Bivolaru știe ce spune? Atunci de ce naiba ai fi la școala înființată de el?

Hai s-o luăm pe logica yoghină:

• Apropierea de Dumnezeu e foarte importantă și ar trebui să fie scopul tău principal.
• Deși tu vrei să te apropii de Dumnezeu, egoul și fricile mărunte te trag înapoi.
• Gregorian Bivolaru e un maestru spiritual care te poate ajuta să te apropii de divinitate.
• Energia sexuală și controlul ei sunt foarte importante pentru ființele umane.
• Tehnicile de control al energiei sexuale sunt extrem de importante.
• Gregorian Bivolaru te poate ajuta mult cu orice problemă ai și îți poate oferi tehnicile de care ai nevoie.
• Refuzarea ajutorului spiritual e o prostie cauzată de ego.

Deci: dacă Gregorian Bivolaru îți oferă o inițiere deosebită, accept-o. Altfel te auto-sabotezi, lași egoul să-ți întunece judecata, te lași pradă tendințelor larvare, dacă nu chiar celor demoniace.

Tehnic vorbind, deși orice femeie poate să-l refuze, logica îi spune să n-o facă, pentru că acționează contra propriului interes. Deoarece există mereu un număr de femei care locuiesc împreună înainte să meagă la Bivolaru, fiecare femeie care vine și vorbește cu celelalte află despre trăirile celor de dinainte. Poveștile vor fi laudative din mai multe motive: unele chiar au experiențe plăcute; de altele am auzit că ar fi puțin drogate; cele care au experiențe ciudate pot să mintă, ca să nu dea prost.

La MISA se obișnuiește ca membrii să pună presiune unii pe alții pentru a evolua spiritual. E foarte multă interferență din partea celor din jur, care nu ezită să spună că „trebuie să devii mai generos”, „trebuie să iubești mai mult”, „trebuie să-ți transcenzi egoul” și așa mai departe în contexte de zi cu zi. Însă când ajungi într-un apartament din Paris, intri și mai tare în acel gen de mentalitate, fără pauze de respiro și gândire.

Majoritatea persoanelor care nu ajung acolo în necunoștință de cauză vor ceda presiunii de grup și se vor autoconvinge că trebuie să facă treaba asta, iar orice reluctanță e un obstacol de depășit, deoarece reprezintă un defect personal.

Bărbații n-au nevoie de inițieri în tehnici de control al energiei sexuale, doar femeile?

Tehehe, ba da. Li se spune des că femeile sunt mai capabile nativ să-și controleze energia în timpul actului sexual, pe când la ei e mare piatră de încercare. Ejaculare?! GROAZNIC! Nu e în regulă! Un adevărat bărbat nu ejaculează niciodată! (Decât dacă ține morțiș să aibă copii.)

Dar vedeți voi, dragii mei, deși bărbații sunt atât de oropsiți de la natură să nu se descurce, Bivolaru nu se îndură. Homosexualitatea masculină este Foarte Problematică și nu se face (spre deosebire de cea feminină, care și lui Dumnezeu îi place), deci efectiv nu se poate culca cu ei. Gregorian Bivolaru și-a dinamizat latura feminină și a devenit androginal doar în măsura în care să poată ține conferințe despre ce înseamnă să fii femeie, nu și în măsura în care, Doamne sfinte, să-i îndrume personal pe adepții lui masculini.

Hei Roxana, dacă ai fi fost și tu yoghină, ai ști că yoghinii îi spun Grieg, nu Bivolaru!

Știu, yoghinule imaginar, dar majoritatea lumii nu-i spune „Grieg”, ci „Bivolaru”. Nu sunt obligată să folosesc terminologia voastră și omul nu mi-e simpatic.

Ah, ca să te enervezi și mai tare: uneori îi zic și „guru”, dacă cei din jurul meu îi zic așa. Știu că la MISA nu-i zice nimeni așa, și toată lumea îi zice „maestrul nostru spiritual, Grieg”, dar să fim serioși.

Cum adică a fost arestat în Franța? Bivolaru nu era deja la închisoare?

Gregorian Bivolaru a fost arestat, închis și eliberat de mai multe ori până acum.

Prima oară a fost arestat de comuniști. A evadat din arest, probabil cu concursul autorităților, pentru că a găsit o scară rezemată de zid… sau a levitat, conform altor relatări, cumva mai puțin credibile. A fost prins din nou și închis la psihiatrie la Poiana Mare. Așa a ajuns să fie deținut politic.

Post-revoluție a înființat MISA. În 2004, autoritățile române au făcut descinderi la ashramurile yoghinilor - care sunt practic locuințele care țin de cursul de yoga și unde locuiesc doar yoghinii. S-au arestat oameni, s-au confiscat materiale. Presa a vuit. S-au făcut multe acuzații, dintre care unele au fost uitate rapid, cele despre traficul de arme și de droguri. Altele au ajuns ulterior să fie judecate în instanță: act sexual cu o minoră, trafic de persoane, ințiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, constituire a unei organizații cu caracter fascist șamd.

În presă s-a vorbit de sexualitate, pornografie, urină. S-au dat imagini de la descinderi, în care oamenii erau pe jumătate dezbrăcați. Bivolaru nu a fost arestat în prima tură, dar a încercat să treacă ilegal granița. A fost arestat, apoi i s-a dat drumul să fie judecat în libertate (autoritățile române…) și a fugit în Suedia.

În Suedia, a cerut azil politic. MISA a susținut că e maltratat în România și că lumea îi vrea răul. Și-au arătat probele cu filmările autorităților de la descinderi, au insistat că au fost încălcate drepturile yoghinilor, au spus că Bivolaru e nevinovat. Între timp, autoritățile române și-au dat în stambă și au făcut fix pix, așa că suedezilor li s-a părut normal să-i dea azilul. Dacă e să vă enervați pe cineva, enervați-vă pe ai noștri că n-au fost în stare să explice de ce omul e pericol public.

Procesele lui Bivolaru din țară s-au tărăgănat excesiv, atât din cauza autorităților, cât și din cauză că avocații lui au tras de timp. S-au prescris multe fapte, dar a fost în sfârșit condamnat în absență la 6 ani de închisoare pentru act sexual cu un minor în 2013. În 2016, a fost prins în Franța și extrădat în România, unde a fost trimis la pușcărie. A fost eliberat condiționat în 2017, pentru că ai noștri continuă să fie proști. Normal că a fugit iar din țară.

Acum a fost arestat din nou în Franța, unde sunt șanse să fie condamnat la 30 de ani de închisoare (în Finlanda au acuzații cât să-l bage 10 ani).

De ce a fugit iar Bivolaru în Franța după ce a fost eliberat în România?

Părerea mea? De prost.

Justiția noastră a demonstrat excelent că nu prea e capabilă să facă mare lucru. Dar pe de altă parte, Bivolaru tinde să fie paranoic. Poveștile care circulă pe la MISA spun că francmasonii vor să-l omoare, după cum a demonstrat faptul că a fost arestat politic și că i s-a pus o bombă în casă în anii ‘90.

Ah, ce-i cu bomba din casă? I-a explodat apartamentul. Teoria lui a fost că unii vor să-l omoare. Teoria unor apropiați și a vecinilor e că a avut o problemă cu gazul. Alt „atentat cu bombă” n-a mai existat, iar Bivolaru și-a văzut bine-mersi de viață până în 2004. Nici de atunci încoace nu a încercat nimeni să-l omoare, din câte știu.

El crede că se vrea mătrășirea lui pentru că spune „adevărul” despre grupurile conspirative care conduc lumea: francmasonii evrei reptilieni. Uneori sunt doar francmasoni, alteori sunt evrei, în unele cazuri rare sunt și reptilieni. Normal că gruparea francmasonilor evrei (potențial reptilieni) nu e de acord să fie demascată, iar faptul că aduce spiritualitatea adevărată în lume e și ea de natură să sperie forțele demonice…

Stai, el chiar crede treburile astea?

Nu știu. E o întrebare pe care mi-am pus-o și eu de-a lungul timpului.

Ce pot să-ți spun e că nu toți yoghinii cred lucrurile astea. Sunt, de fapt, atât de multe lucruri zise la cursul de yoga încât majoritatea nu cred în toate, dar le justifică existența într-un fel sau altul. De exemplu, pot spune că Bivolaru vrea să-i țină ocupați ca să nu se abată de pe calea cea dreaptă (persoana care era de părerea asta nu cred că a înțeles vreodată că ăsta e un lucru rău).

Cum arată lucrurile acum în Franța? Cine a fost arestat?

Nu am nici eu extrem de multe detalii.

Gregorian Bivolaru locuia într-un apartament propriu. Femeile care îl vizitau locuiau în mai multe case (probabil; cel puțin așa era pe vremea când am fost eu acolo). Existau niște șoferi care se ocupau de transport și de aprovizionare. Mai ales partea asta a lucrurilor a fost vizată.

Au extras 26 de persoane considerate victime și au identificat 56 de femei ca potențiale victime. Să nu vă așteptați însă ca persoanele văzute ca victime de autorități să se vadă și ele neapărat ca victime. Cel mai probabil, multe vor insista că sunt acolo voluntar și că sunt victime ale autorităților franceze. Este normal și de așteptat să fie așa, pentru că nu au fost răpite de pe stradă și nu li s-a pus un pistol la tâmplă.

Deci victimele sunt victime sau nu?

Răspunsul pe scurt: da. Răspunsul pe lung: e complicat.

Problema pe care o am cu sintagma „spălare pe creier” e că sună a condiționare din filme, când unui agent i se imprimă idei - și pe urmă, pac! aude o melodie și omoară oameni. Sau ceva asemănător, oricum: un fel de acoperire a personalității vechi cu o folie, ca să se clădească altceva peste. Nu știu dacă există cu adevărat situația asta pe undeva, dar aici nu.

Oamenii din grupări ca MISA trăiesc însă cu o convingere profundă. Înveți lucruri noi și le integrezi în viziunea ta asupra lumii - e ca asimilarea într-o cultură nouă, nu ca o suprascriere a cine erai înainte. Problema cu MISA și alte grupări asemănătoare e că te învață prostii, iar comunitatea creată pe baza acelor prostii își dezvoltă practici dăunătoare, care din exterior par ilogice, dar din interior par foarte logice.

După cum ziceam mai sus, opțiunea logică și virtuoasă a yoghinelor respective este să se culce cu Bivolaru, pentru că asta le apropie de Dumnezeu. Cât timp ele cred în asta, văd interferența autorităților ca fiind o piedică în calea liberului lor arbitru și a bunăstării lor. E ca atunci când cineva primește un telefon în care i se spune că fiul/fiica a fost implicat(ă) într-un accident și are nevoie urgentă de bani, iar persoana ar face orice pentru respectivul membru al familiei. Normal că se va revolta atunci când ceilalți nu vor să-l lase să trimită bani, pentru că e logic și bine să-și ajute copilul. Problema nu e cu ce faci, e cu minciuna legată de circumstanțe.

Dar dacă femeile alea sunt libertine, nu merită ce primesc?

Deseori văd sentimentul ăsta în comentariile de pe net: sunt libertine, lasă-le să facă ce vor.

În primul rând că, așa cum am stabilit, faptul că se culcă cu Bivolaru e logic și virtuos în context… dar contextul e cel puternic controlat de la MISA. Problema e acel control al contextului. Hai să ne depărtăm de problema spinoasă a sexualității și să punem problema altfel: dacă un om e foarte generos și are de gând să-și doneze averea săracilor, iar un sărac îi sparge casa și îi fură din avere înainte s-o dăruiască, e furt sau nu e furt? Eu aș zice că e furt.

În al doilea rând, chiar dacă mie nu-mi pasă de virtutea sexuală a oamenilor, știu că multora da. Deci hai să vă spun de ce femeile alea nu „e curve”.

MISA nu strânge oameni noi prin sexualitate. De fapt, cei care merg la cursul de yoga strict pentru sex sunt dezamăgiți rapid, lucru pe care-l spun și yoghinii în gura mare, hăhăindu-se și râzând de cei care vor orgii.

MISA agață promițând sănătate, armonie psihică, un fizic tonifiat și o cale spirituală. Unele dintre tehnicile lor dau rezultate; de exemplu, gimnastica și meditațiile au efect indiferent dacă le faci pentru Dumnezeu sau pentru că îți place să mergi la sală sau pentru că ți-a spus psihoterapeutul s-o faci.

Yoghinii de la MISA, deci, nu sunt triați după apetitul sexual, ci după dorința de a deveni mai buni. Sexualitatea e o impoziție ulterioară, o problemă spinoasă de rezolvat. Trebuie să fie cu iubire, trebuie să fie deschisă, trebuie să fie spirituală. Anumite practici sunt recomandate; altele sunt blamate. Toată practica sexualității are reguli stricte, care deseori nu convin, și care sunt dificile. Libertinajul care se vede din exterior e mai degrabă impus, iar cei care s-au forțat să se supună cutumei și care pleacă de la curs ajung uneori s-o dea în extrema cealaltă, inclusiv unii având gânduri de călugărire. (Ca atunci când tragi tare de un elastic, îi dai drumul și zboară invers.)

Dacă e un lucru pe care l-am învățat de-a lungul timpului, e că de multe ori oamenii nu știu de ce fac ce fac și de ce simt ce simt. Dacă se simt reluctanți și li se zice că reluctanța e egoul care li se opune, pot încerca să se „auto-depășească” pentru a merge înainte pe calea spirituală. Ulterior, își pot aminti de reluctanță și de faptul că au avut experiențe care le-au dăunat și decid, „Am păcătuit, ceea ce am făcut eu a fost un mare păcat”. Adevărul poate fi mai degrabă că au făcut ceva care le-a displăcut de la început, au suferit, dar nu au un limbaj să explice ce li s-a întâmplat, așa că își justifică opoziția tot în termeni spirituali.

Deci, nu neapărat toată lumea e libertină din născare acolo. Unii sunt și împinși puternic de la spate. E mult mai multă suferință decât ați crede în spatele zâmbetelor, afirmațiilor pozitive și sexualității în floare. Sunt mulți care se chinuie să se „auto-depășească”, dar vor pune suferința pe seama durerilor de evoluție.

De ce se trezesc unele persoane doar peste ani de zile că sunt victime? Ca tine, de exemplu?

Uneori pentru că au stat să ducă muncă de auto-convingere pe termen lung. Alteori pentru că le-a fost teamă să iasă și să zică - nu neapărat teamă de MISA, cât teamă de cei din jur, de care-și imaginează că-i vor judeca și condamna. (Și uneori au dreptate.)

Mai e și faptul că uneori există o discrepanță între statutul de victimă ca persoană căreia i s-a făcut un rău și imaginea de victimă ca persoană suferindă și constant afectată de trecut. Nu e neapărat necesar să rămâi traumatizat ca să fii o victimă; de exemplu, dacă ți se fură 10 de lei din buzunar, probabil că nu o să ai traume spectaculoase, dar o să fii totuși victima unui furt.

În ce mă privește, viața merge înainte. MISA nu mai e un subiect de actualitate în viața mea de câțiva ani buni de zile încoace. Dar la un moment dat mi-am dat seama că ce a fost nu a fost în regulă și nu a fost cauzat doar de deciziile mele proaste în viață, ci și de munca de convingere dusă sistematic de cei din jur.

Am fost 8 ani de zile la MISA, ceea ce nu e puțin. Poate că sunt zâmbitoare și încrezătoare în mine, dar asta nu înseamnă că nu am fost presată psihic să mă culc cu Bivolaru, chiar dacă nu am făcut-o. S-a tras de mine în fel și chip să mă „auto-depășesc” și să devin extrem de agreabilă și extrem de „feminină” (feminitate: fuste scurte, jucăușenie, pisiceală, voci pițigăiate - sau alte standarde, nu știu, toată lumea avea alte păreri, dar ideea era că nu corespundeam). Mi s-a reproșat că sunt prea cerebrală, în detrimentul sentimentelor. Am fost ba ridicată în slăvi pentru atitudinile și calitățile mele „pozitive”, ba bălăcărită pentru că nu corespundeam standardelor. Și oricât de miserupist ai fi, la un moment dat de afectează lucrurile astea și ajungi să te simți ca ultimul om.

Pe lângă asta, după cum ziceam, să faci parte dintr-un astfel de grup înseamnă să înveți multe lucruri. Înseamnă să ai o viziune asupra lumii care nu corespunde cu realitatea - iar când îți dai seama de asta, e foarte greu s-o corectezi. În plus, nu mai știi foarte clar nici ce e un comportament normal și ce nu e. Am avut un șoc puternic când mi-am dat seama că majoritatea oamenilor NU consideră că este bine, moral și indicat să-ți scoată ochii cu toate căcaturile, de exemplu.

Deziluzia a însemnat pentru mine depresie și reconstruire. A fost greu să ajung la o linie de plutire, dar am făcut-o. Consider că viața mea ar fi fost mult mai bună fără MISA. Vorbind cu alte persoane care uneori au renunțat la studii, cariere, familii normale și care au regretat apoi enorm, și viața altora ar fi fost mai bună. Vorbind cu persoane care au rămas cu traume, pun pariu că și ele ar fi preferat să nu aibă traume.

Mi se pare important să vorbim despre lucrurile care pot fi un pericol pentru ceilalți, dacă putem. Mi se pare important să vorbesc despre MISA și să scriu articole cum e acesta, pentru că trebuie să existe informare. Cineva trebuie să explice că oamenii care suferă de pe urma unor grupări ca MISA nu sunt proști, ci doar au fost agățați cu o speranță sau o promisiune în care au vrut să creadă, iar lucrurile au decurs de acolo. (Bine, unii sunt și proști. Dar nu e obligatoriu să fie.)

Eu nu mai fac parte din sistemul de la MISA, dar el continuă să existe nu doar în trecutul meu, cât și în exteriorul meu în ziua de azi. Noi și noi persoane continuă să facă pașii pe care i-au făcut și alții înaintea lor, îndreptându-se spre circumstanțe în care se pot trezi exploatate și presate, iar dacă au probleme reale, abandonate de cei dragi din jur. Iar efectele nu dispar instantaneu când pleci din grupare și nu mai faci lucrurile care ți-au făcut rău.

Am păreri sau comentarii despre MISA, Bivolaru și yoghini

Heh. Cine n-are?

Dacă vrei să mi le împărtășești, acest blog nu mai acceptă comentarii de multă vreme, dar eu sunt pe Facebook. Nu garantez că văd ce-mi scrii sau că răspund, pentru că Facebook e o platformă din ce în ce mai slabă, dar e o cale de comunicare.

Te-aș ruga totuși să ai în vedere că, deși articolul de mai sus e foarte lung, el e totuși extrem de scurt raportat la ce este MISA. Sunt foarte, foarte multe subiecte pe care nu le ating, iar impresia pe care ți-o vei crea citind doar ce am scris aici va fi incompletă. Gândește-te că e o cu totul altă lume, iar tot ceea ce știu am aflat în ani de zile, nu la două cursuri de yoga. Într-un fel, ce fac aici e similar cu ce ai face tu dacă te-ai întâlni cu stră-străbunicul tău de acum o sută de ani și ai încerca să-i explici ce ai pățit la o petrecere de hipsteri la care ai fost cu prietenii de facultate și unde se fuma iarbă. Sunt multe repere pe care tu le ai pentru că trăiești în lumea în care trăiești, dar stră-străbunicul tău nu le are. La fel, sunt multe repere pe care eu și alții care am trecut pe la MISA le avem și le înțelegem, dar care sunt mai greu de redat cuiva din afară.