Dorin are un articol bun aici despre discriminarea de vârstă a programatorilor. Am câteva adăugiri.

Punerea pe piedestal a programatorilor a fost dintotdeauna rea

Tehnologia pe care o avem acum la dispoziție e extraordinară, dar se face confuzie între tehnologie în ansamblul ei și masa lucrătorilor care pun umărul la ea.

Domeniul programării a avansat mult, unele lucruri sunt geniale, se fac mulți bani, dar majoritatea programatorilor sunt oameni obișnuiți, care-și fac jobul mai bine sau mai rău în funcție de abilități. Sigur, trebuie să ai niște minime capacități intelectuale ca să-ți poți face treaba, dar nu trebuie să fii super-geniu ca să lucrezi aici.

Combinația dintre „programarea e genială” și „nu trebuie să fii geniu ca să programezi” a dus la paradoxul în care cariera în programare începe să fie văzută ca o ridicare a individului din mocirlă înspre strălucire. Programarea devine soluția prea multor probleme. Te-au dat afară de la muncă? Fă-te programator. Domeniul tău e prost plătit? Fă-te programator. Nu ai parte de respect în viață? Fă-te programator.

Programatorilor li se spune constant că sunt speciali, inteligenți și privilegiați datorită domeniului în care activează. Au devenit elite intelectuale. Pe de o parte, asta înseamnă că sunt bine plătiți, priviți cu admirație și au beneficii la care majoritatea visează. Pe de altă parte, atitudinea asta le oferă nu doar avantaje, ci le creează și vulnerabilități. Programatorii sunt țintiți ideologic de către cei care au de profitat de pe urma susținerii lor: șefii de corporații care vor să stoarcă mai mulți bani și își conving mâna de lucru să facă și lucruri nu tocmai ok; vânzători de fum care le spun cum să investească sau cum să „devină mai buni”, în cel mai bun caz vânzându-le nimicuri la suprapreț; propagandiști care știu să-și formuleze ideologia în așa fel încât să fie pe placul unor oameni care sunt buni pe tehnologie, dar slabi în domeniile umane și deci n-au suficiente informații și deprinderi utile pentru a vedea când sunt manipulați.

Să fie clar: problema aici nu sunt programatorii înșiși. Orice grup de oameni căruia îi repeți la nesfârșit că e superior și pe care-l tratezi ca atare va avea aceleași puncte oarbe. Oricine e pus pe piedestal va avea de suferit.

Programarea e un domeniu umflat artificial

Tehnologia a avansat foarte mult… în trecut. Marile inovații sunt din ce în ce mai rare, salturile calitative din ce în ce mai mici, iar viețile noastre sunt îmbunătățite din ce în ce mai puțin.

Ce s-a întâmplat însă a fost adopția la scară largă, care a dus și la profituri record. Acum marile corporații trăiesc din hype și marketing, nu din produse mai bune. Noutățile despre care s-a discutat interminabil în ultimii ani au fost crypto, NFT, AI - niște spasme ale morții inovației, care demonstrează că obiectivul s-a mutat. Nu se mai încearcă o construire a unei lumi mai bune, ci creșterea profitului pentru toți cei implicați. Cele două nu sunt sinonime.

Programatorii nu-și dau seama că sunt vulnerabili

Programatorii sunt tratați ca o clasă superioară. Sunt intelectuali cu bani, crema societății, noii nobili și burghezi… doar că nu.

Chiar și privilegiați, programatorii sunt tot mână de lucru - un fel de proletariat bine plătit, ca să vorbim în termeni care-i vor îngrozi pe toți cei care au alergie la comunism. Diferența dintre ei și muncitorii din fabrică e că ei lucrează de la birou pe sume mari, nu în hală pe sume mici. Dar tot trag zi de zi și își câștigă existența prin muncă, muncă, muncă. Cu anumite excepții, nu dețin companiile, nu au venituri independente. Dacă sunt dați afară, s-a terminat cu banii.

Iar comparativ cu banii care se învârt în domeniul tehnologiei, sunt aproape ieftini. Deocamdată.

Aura de excepționalitate nu-i lasă să vadă lucrurile astea și nici să simtă că sunt doar părți interschimbabile ale unor mașinării mari decât în momentul în care ceva merge prost. Când managementul nu știe ce face și mută oamenii aiurea dintr-o echipă în alta, să zicem; când se sparge o bulă tehnologică și încep să fie dați afară pe capete; sau când șefii încearcă să-i înlocuiască măcar pe unii cu AI pentru a reduce din costuri.

Diferența între mine, căreia mi se spune constant că traducerile automate îmi vor lua jobul și mă vor lăsa fără obiectul muncii, și programatori e că de-abia acum au început să aibă parte de concurență neloială din partea unor automatizări care fac (aproape) gratis o treabă extrem de proastă. Însă încep să văd cum li se aprinde beculețul unora și altora că, deși AI-ul nu știe să programeze, șefii lor bălesc după înlocuirea muncitorilor talentați și scumpi cu niște roboței vai de steaua lor, dar ieftini rău.

Discriminarea de vârstă e peste tot

Articolul lui Dorin, de care ziceam la început, vorbește de discriminarea de vârstă în domeniu.

Problema cu lumea modernă e că ne place atât de mult noul încât ne plac și oamenii noi, în speranța că vor avea idei noi și perspective noi. Persoanele în vârstă devin indezirabile și sunt din ce în ce mai greu angajabile, iar problema doar se accentuează când e vorba de programare, un domeniu în care totul trebuie să fie nou, nou, nou, inovator, inovator.

Discriminarea pe bază de vârstă e amuzantă în general: se preferă să se angajeze tineri, dar liber profesioniștii au mai mult succes pe măsură ce avansează în carieră (maică-mea o duce mai bine ca niciodată, poate și pentru că știe foarte bine ce face). Asta pentru că deși vârsta n-o să facă neapărat un lucrător strălucit dintr-unul slab, va oferi experiență și perspectivă. Poate că nu mai ești „tânăr și dinamic”, dar sunt șanse să știi ce faci, să nu reinventezi roata și să eviți niște capcane de care alții încă nu s-au ciocnit.

Sunt șanse mari ca cineva care face un lucru de treizeci de ani să-l știe face mai bine decât cineva care-l face de trei ani, iar lucrul ăsta e conștientizat atunci când te duci la cineva să-ți facă o treabă punctuală și găsești un om priceput, dar cumva e trecut cu vederea când e vorba de angajări și începi să judeci personaele care vin la interviuri în funcție de categoria socială.

Poate că există și calcule cinice din partea companiilor, de tipul „punem juniorii să lucreze până cad de epuizare, pentru că încă nu s-au prins că nu e în regulă”, dar cred și că majoritatea oamenilor nu judecă logic. Se iau mai degrabă după prejudecăți și caută răspunsuri în zonele de care au hotărât deja că sunt bune.

La programatori e și mai fascinantă treaba, pentru că excepționalismul și percepția că ar fi o clasă aproape burgheză duc la percepții ca cele din articolul lui Dorin: unii cred că nu e în regulă să ai 50 de ani și să scrii cod în continuare. Se presupune că până atunci ți-ai schimbat cariera și ai devenit manager - sau poate ai ieșit la pensie pentru că ești așa de bogat încât nu-ți mai trebuie muncă.

Programatorii devin deci un fel de fotbaliști intelectuali: staruri în tinerețe, dar trebuie să știe când să se facă antrenori sau să meargă să facă, totuși, o altă școală. Desigur, treaba asta nu e corelată neapărat cu vreo realitate; sportivii nu produc, se întrec și au nevoie de absolut toate avantajele posibile ca să iasă în vârf. Programatorii produc, întrebarea nu e cine e „cel mai bun”, ci ce s-a făcut și cât de bine.

Dar programarea ajunge să fie văzută ca un domeniu aproape iluzoriu. E o carieră pe care o folosești pentru a te îmbogăți rapid, după care gata. Ești uzat. Ești o relicvă. (Hm? Ce? Poți face lucruri? Te pricepi? Da, dar nu te mai putem pune pe copertă cu sponsorizare, pentru că nu mai dai bine.)

Ne trebuie o rearanjare a mentalității

Ar trebui să nu mai vedem diverse categorii ca superstaruri, pentru că le facem lor rău, dar ne facem și nouă. Îi punem prea sus pe piedestal pe unii și nu-i mai tragem la răspundere pentru prostiile făcute, în timp ce noi stăm și adorăm la altarul unor oameni care nu sunt neapărat străluciți.

E dezechilibrat și nu sunt sigură că sunt prea mulți care câștigă de aici - nu pe termen lung. Chiar și cei care au făcut tone de bani din programare sau din programatori au acum de suferit de pe urma goanei după bani (aplicația HBO care nu merge bine, lipsa DVD-urilor cu serialele favorite ce se pot șterge oricând din streaming, un internet plin de spam - și bogații tot aici sunt).

Am impresia că se sparge bula programării la nivel mondial și că se vor dărâma piedestalele. Am impresia că mulți programatori vor cădea în cap în următoarea perioadă. Am impresia și că noi vom simți foarte mult consecințele prin zonele noastre de internet. O să fie urât pentru toți, dar vom vedea.