Suntem în epoca social media și foarte multă lume se exprimă public. Din păcate, sunt încă destui care nu au deprins exercițiul comunicării.

În primul rând, miștourile făcute cu prietenii la o bere? Sunt grozave pentru prietenii de bere care sunt în temă cu subiectele discutate și cam știu ce fel de umor ai. Pentru un public larg însă, miștourile doar îngreunează comunicarea.

Am citit recent un număr din revista „Golan” în care era un articol despre… economie, parcă?… atât de neclar scris și cu atât de mult sarcasm încât m-am pierdut în el. Efortul de a descâlci ce voia să spună autorul, ce era la mișto și care erau referințele pe care le lua la miștocăreală, era atât de mare încât până la urmă l-am lăsat baltă.

Dar chiar și când tema și glumele sunt cunoscute pentru toată lumea, glumele în exces îngreunează cititul, mai ales dacă bagi și informație nouă. De exemplu, deși vreau să fiu la curent cu noutățile legate de MISA, mai ales acum că Bivolaru a fost arestat în Franța, nu pot recomanda nimănui blogul exmisa pentru că sunt momente în care nici eu nu reușesc să-l citesc. Să zicem că recunosc că „Nae Caterincă” ar fi de fapt Nicolae Catrina, VIP în MISA, dar mă uit la „Horică Trumpețică” și la „Regele Lunii” și mă întreb despre cine e vorba și dacă ar trebui să recunosc persoanele.

Știu că e tentant să faci mișto de proști, dar e greu să transmiți idei și când vorbești deschis și direct, iar un stil clar nu vine de la sine. Mi-aș dori ca lumea să învețe să scrie întâi simplu înainte să se arunce cu capul înainte în informații transmise cu ironie unui public necunoscător.

În al doilea rând, dar în aceeași ordine de idei, învățați să nu mai scrieți vag când faceți acuzații. Dacă aveți acuzații de adus cuiva, ziceți despre cine e vorba sau tăceți. Altfel, atrageți o grămadă de necunoscători în dramele voastre și faceți victime colaterale printre cunoscuți.

Nu zic nu, frustrarea mea în cazul de față vine și din faptul că am caligrafiat propoziții amuzante și m-am trezit cu oameni care interpretau în ele mai ceva ca-n zațul de la cafea. Dar în afara frustrării mele personale că nu poți face o glumă fără să se interpreteze de mă dau cu capul de pereți, când cineva scrie „Am o problemă cu anumite persoane… niște prieteni/colaboratori… se știu ei cine sunt…”, cei care citesc rândurile respective își vor imagina despre cine e vorba. Și dacă nu sunt în cunoștință de cauză, își vor imagina oricum pe cineva.

Deci nu „sunteți finuți” pentru că nu dați nume, ci faceți mai mult rău decât bine. În primul rând, nu lăsați omul să se apere în forul public pe care l-ați deschis ca să-l acuzați, ceea ce e un pic aiurea, dar mă rog. Și în al doilea rând, măgăreața se distribuie peste toți cunoscuții voștri care se potrivesc măcar vag cu descrierea. Lumea va alege colaboratorul sau prietenul greșit despre care să presupună că vorbiți - iar uneori oameni care nu erau vizați se vor simți oricum. Succes pe toată linia, ați aruncat cu rahat în prieteni buni, colaboratori de treabă, colegi de serviciu care nu v-au făcut nimic, rude care n-aveau nicio vină sau cine altcineva a putut fi confundat măcar vag cu persoana în cauză. E drept, n-ați aruncat cu rahatul complet într-o persoană anume, dar sigur când ați băgat ventilatorul în priză și ați aruncat rahatul spre el, ați pulverizat rahatul ăla și spre nevinovați.