Am avut nefericita neplăcere azi să descopăr acest articol, în care se descrie o nouă modă în licee: fetele care urăsc alte fete, sunt misogine și își hărțuiesc colegele, încercând în același timp să fie pe placul băieților. Li se zice „pick me girls”.

Întâi, hai să rezumăm ideile principale, după care vă voi povesti de ce articolul greșește.

Conform definiției de la începutul articolului, pick me girl ESTE:

• fata care face glume misogine
• adoptă comportamentul băieților și interese masculine pentru a fi văzută, acceptată și validată de ei

Pick me girl NU ESTE:

• fata care e în elementul ei când se uită la fotbal
• iese la bere cu colegii
• îi bate măr la jocurile video

(Trecem peste faptul că vorbim de fete de liceu, deci berea cu colegii poate că nu e cel mai bun exemplu.)

Trecând la interpretările celor doi psihologi menționați, avem așa.

Răzvan Coloja:

• pick me girl se face preș în fața băieților ca să-i domine pe cei din jur și să se simtă sigură pe ea
• pentru că nu au testosteron și deci nu se iau la pumni, fetele sunt agresive, conflictuale și competitive în ce privește statutul social și atenția băieților, ceea ce duce la violență verbală și fizică
• dacă fetele desconsideră alte fete și resping prietenia cu ele, căutând validarea băieților prin comportamente masculine, mai târziu nu vor avea succes în dragoste pentru că băieții nu preferă fetele cu comportamente masculine

Raluca Predescu:

• nu e bine să facem doar pe placul altora, mai ales al celor de sex opus, pentru că ne pierdem pe noi
• un mod de a ajuta fetele e să le încurajăm să fie vulnerabile, să le atragem atenția când deranjează și când nu sunt autentice

Raluca Predescu s-ar putea să aibă niște idei care sunt prost transmise în articol - în schimb, mintea lui Coloja e un labirint. Din câte mă prind, în viziunea lui, contrastele se cauzează unul pe celălalt. Lipsa unui lucru duce la o prezență exacerbată a acelui lucru. Dacă ești preș, îți afirmi dominația; dacă eviți confruntările fizice, te bați; oamenii pe care-i faci să te placă te vor evita.

În plus, Coloja mai zice o chestie:

Violența verbală la fete e mai des întâlnită decât la băieți și e principala unealtă de agresivitate în cazul lor, deoarece femeile comunică de șase ori mai des decât bărbații.

Ce anume a vrut să spună cu asta, nu știu. Nu poate fi vorba de timpul petrecut vorbind; atunci, presupunând că am avea de-a face cu o super-femeie capabilă să doarmă doar 6 ore pe noapte și să vorbească în fiecare clipă când e trează, bărbații ar putea vorbi doar 3 ore pe zi, deci nu ar putea avea joburi cum e cel de profesor. Nu mi se pare nici că femeile dau enter mai des când scriu - iar dacă ar trimite mesaje de 6 ori mai des decât bărbații, ar fi mult mai observabil. Poate că se referă la o afirmație aruncată într-o doară într-o carte de dezvoltare personală care spunea că femeile rostesc 20.000 de cuvinte pe zi, iar bărbații doar 7.000, dar ar fi vorba de un raport 1:3, nu 1:6, iar cercetările făcute pe tema asta au arătat că afirmația e falsă, oricum și că bărbații vorbesc deseori mai mult. (Dar și acolo e cu asterisc: de fapt e vorba de statutul social, cei care au un statut mai înalt vorbind deseori mai mult.)

Problema motivației

Cel mai important punct din articol e că fetele astea adoptă comportamente și interese masculine doar pentru a fi acceptate de băieți. Problema cu treaba asta e că motivația nu e mereu clar de văzut din afară, iar oamenii tind să presupună tot felul de lucruri, în funcție de propriile lor concepte, temeri, obsesii. Dacă ați fost vreodată acuzați pe nedrept de intenții mârșave, dacă ați auzit vorbe și bârfe pe seama voastră care au pornit din nimic, dacă ați aflat că cineva vă urăște pentru o trăsătură de caracter care nu vă e proprie, dacă partenerul sau partenera v-a suspectat pe nedrept de flirt cu altcineva, sigur știți ce zic. În momentul în care ieși din tipare în mod vizibil, ceilalți încearcă să-și explice comportamentul tău. Uneori o nimeresc, deseori nu.

Ce vedem la pick me girls e atât:

• le vorbesc de rău pe alte fete
• stau mult pe lângă băieți

Asta poate să însemne orice, de la (într-adevăr) o dorință de a se plasa superior față de alte fete, până la situații în care fetele astea au fost tratate rău de alte fete, așa că s-au dus să stea cu băieții și au nemulțumiri de exprimat.

Nu este prima oară când fetele diferite sunt văzute ca fiind „false” și făcând lucruri „doar ca să le placă băieții”. Acum un deceniu era la mare modă subiectul „fake geek girl”, când se discuta de faptul că unele fete doar se prefac că le plac jocurile pe calculator și benzile desenate, ca să fie pe placul băieților. Treaba asta a dus la o adevărată vânătoare de impostoare, până în punctul în care aproape că trebuia să-ți scoți credențialele ca să arăți că știi cine sunt Kirk și Picard.

Diferența e taxată mai des decât conformitatea

Hărțuirea are de multe ori un grad de complicitate tăcută din partea celorlalți. E greu să-i hărțuiești pe alții dintr-o poziție de slăbiciune, iar când ești cu adevărat diferit, ești cam singur, iar standardele sunt de partea altora, deci ești într-o poziție slabă. (Sigur, dacă te integrezi sau urmezi standarde superioare, atunci un pic de diferență doar te face cool. Dar dacă ești deja diferit, un plus de diferență doar te face să te integrezi și mai greu.)

Din câte am remarcat, hărțuirea tinde să vină din partea celor care își trag legitimitatea din standardele acceptate. Într-un context de Silicon Valley, un grup de șoareci de bibliotecă pot să hărțuiască cu foarte mult succes un tip sportiv și puternic, doar prin puterea faptului că modelul lor de a fi este cel considerat superior acolo (tehnologie -> inteligența bate mușchii -> sportivul e inferior pentru că e „prost”, indiferent dacă „prostia” e prostie sau doar lipsă de cunoștințe tehnologice avansate).

Cazurile de bullying de care am auzit și în presă, și pe viu, tind să fie cele în care un grup de fete (chiar dacă unul mic) se ia de o fată clar diferită. Acum, dacă o fată se izolează de grupul de fete și are interese care nu sunt acceptate, sunt șanse ca ea să fie ținta hărțuirii. De faptul, lucrul ăsta se poate vedea chiar din articolul despre care vorbim. Să vă dau un citat:

„Pick me girl” e fata care face glume misogine, adoptă tot ceea ce ține de comportamentul băieților și interesele masculine din dorința de a fi văzută, acceptată și validată de ei. În același timp, le desconsideră fățiș pe fetele cu preocupări feminine, le hărțuiește și devine chiar violentă la adresa lor. Pentru ea, ele sunt pur și simplu niște „drama queen” (regine ale dramei). Aplicația TikTok este plină de filmulețe la adresa acestor fete.

Inițial n-am dat clic pe link și am presupus că link-ul va fi către filmulețe făcute de pick me girls la adresa celor pe care le vede ca fiind îngrozitor de dramatice și exagerate. Fals! Clipurile sunt unele în care sunt batjocorite pick me girls. Ceea ce are sens, pentru că termenul e peiorativ, deci probabil că nicio fată n-o să se caracterizeze așa. Totuși, mi se pare relevant că în momentul în care au vorbit de faptul că pick me girls sunt agresive și misogine la adresa altor fete, au dat portavocea persoanelor care își bat joc de ele - nu la clipuri în care ele își bat joc de cineva. Nu au demonstrat ce era de demonstrat, au demonstrat doar că alții le urăsc.

Singurul mod pe care-l văd în care o fată care se face preș în fața băieților poate să fie și cea care hărțuiește verbal și fizic alte fete e ca ea să-și păstreze superioritatea și în grupul de fete, altfel va fi singură contra tuturor. Deci nu poate fi atât de diferită de ele.

Feminitate și autenticitate

Există o așteptare ca fetele să fie… feminine. Dar feminitatea e un standard, un set de reguli de comportament care li se potrivesc mai bine sau mai rău persoanelor asupra cărora sunt aplicate. Când ieși din standardul respectiv, ți se atrage atenția - înveți modestie când afli că „O fată nu are voie să-și dea jos tricoul ca băieții”, înveți să-ți restricționezi mișcările când ești îmbrăcată în fustițe și rochițe de care trebuie să ai grijă să nu-ți stea aiurea și să nu se ridice, înveți să spui lucrurile pe ocolite și sugerat atunci când ți se reproșează că ești prea directă. (Cred că și băieții învață să fie băieți, dar evident standardul lor e diferit.)

Nu zic nu, poate unii au nativ lucrurile astea, dar ca cineva care nu le are: ți se reproșează.

Ca să comentez ce spunea Raluca Predescu mai sus. În primul rând, zicea că nu e bine să facem doar pe placul altora, mai ales al celor de sex opus, pentru că ne pierdem pe noi. Nu înțeleg de ce „mai ales al celor de sex opus” - nu suntem din aceeași specie? Și băieții, și fetele te pot abuza în toate felurile, de la cel sexual la cel emoțional. Cred că o idee mai bună ar fi să spunem că nu e bine să faci doar pe placul altora, mai ales dacă îți concentrezi eforturile pe o singură persoană, mai ales dacă poți intra într-o relație cu persoana respectivă în care să aștepți totul de la ea. Dar mă rog, trecem peste. În al doilea rând, zicea că un mod de a ajuta fetele e să le încurajăm să fie vulnerabile, să le atragem atenția când deranjează și când nu sunt autentice.

Într-o interpretare optimistă, ce spune Raluca Predescu e că e bine să fii pe propriile picioare și că nu e necesar să epatezi și să-i ataci pe alții ca să demonstrezi că tu ești ok. În cheia asta optimistă, aș fi de acord cu ea. (În plus, nu știm cât anume din ce a zis ea a căzut la editare; e posibil să fi spus mai multe și mai profunde, dar să nu știm noi.)

Din păcate, alăturând cele două afirmații, pot să ajung și la concluzia că fetele băiețoase, care deranjează de felul lor și nu sunt vulnerabile ca niște floricele… nu sunt autentice, ceea ce nu e ok. Viziunea că standardele de feminitate trebuie respectate apare și la Coloja:

„Pe termen lung, o fată ar avea de suferit din adoptarea unui astfel de comportament. Societatea tinde să favorizeze femeile feminine, nu pe cele cu trăsături masculine de comportament. De asemenea, alte fete se vor îndepărta treptat de ea, dacă vor simți că trăsăturile de comportament ale respectivei nu coincid cu ale lor. Nu în ultimul rând, e cam greu să fii cu picioarele în două lumi: să fii fată, dar să fii băiețoasă. La un moment dat, se pune problema unei relații amoroase și cei mai mulți băieți vor căuta elemente feminine în parteneră”, spune psihologul Răzvan Coloja.

E amuzant cum trebuie să te găsești pe tine însăți, dar ai face naibii bine să te găsești cum îți spunem noi.

Lecții reale

În primul rând: fiți voi înșivă, nu fiți preș în fața altora. Poate găsiți pe cineva care să vă placă, poate nu, dar dacă găsiți oameni care vă plac doar când sunteți preș, n-or să vă placă atunci când nu sunteți. (E valabil și pentru fete care vor să pară cumva, dar și pentru alții. Nu trebuie să faci mereu pe placul șefului!)

În al doilea rând: nu fiți ticăloși. Nu e ok să dați în alții pentru că sunt altfel, chiar dacă alegerile lor vi se par stupide. Au dreptul să fie altfel. (Se aplică și pentru femei, și pentru bărbați, dar și pentru criterii care nu țin de gen. E ok ca pe cineva să-l pasioneze modelele de trenulețe sau colecțiile de capace de bere. E neobișnuit, dar ce dacă?)

În al treilea rând: Răzvan Coloja e psiholog, deci cineva i-a dat aprobări să-i călăuzească pe alții prin viață. Să medităm asupra acestui fapt.