Am văzut articolul ăsta la Vali. Mă interesează prea puțin subiectul principal al influencerilor (nu-i cunosc), dar mă interesează paragraful ăsta:

Pe scurt: în SUA are loc Met Gala, o expoziție de opulență inutilă, unde se duc multe vedete să facă paradă cu cât de bogate sunt și cât de mult nu le pasă de nimic decât de propria persoană.

Să zicem că e o expoziție de opulență în care bogații fac paradă, dar nu e una inutilă. Ceremonia Muzeului Metropolitan de Artă (Met Gala) e un eveniment organizat pentru a strânge fonduri pentru Institutul de Costume al Muzeului. Dacă vreți, puteți intra pe site-ul lor să le vedeți colecțiile.

Conservarea hainelor e ceva mai dificilă decât pare, pentru că materialele tind să se degradeze în timp chiar dacă nu sunt purtate. Iar dacă vrei să scoți din dulap și să pui pe manechine costume vechi de două veacuri, e posibil să rămâi cu ele în bucăți. Din cauza asta, e nevoie de specialiști care să îngrijească colecția și de oameni care să înțeleagă contextul istoric al pieselor purtate ca să îl poată reprezenta corect pentru vizitatori.

Istoria modei e interesantă și se pot spune multe despre ea, dar e un subiect de nișă și costurile de conservare și pregătire ale exponatelor sunt mari. De-asta Met Gala e un eveniment mișto: lasă bogații să se distreze, în schimbul unei donații care ajută muzeul să-și facă treaba an de an. Bogații care vin și costumele lor extrem de artistice creează interes din partea publicului, ceea ce le permite să crească prețurile biletelor - în 2023, biletul a costat $50.000, în 2024, biletul a costat $75.000. Tema ceremoniei e în ton cu expoziția muzeului care se deschide acum.

Met Gala e sursa lor principală de fonduri. Ar fi grozav dacă oamenii ar dona bani doar de dragul conservării și istoriei? Da. Dar n-or s-o facă - sau cel puțin, nu în aceeași măsură. Cu evenimentul ăsta, toată lumea câștigă.

Ideea că trebuie să trebuie să renunțăm la toate distracțiile pentru că există un conflict major și multă suferință undeva e una pe care o tot întâlnesc și care mi se pare că cere tot să ne expunem public, dar nu ca să arătăm că ne e bine și suntem fericiți, ci ca să demonstrăm că suntem adecvat de suferinzi și de afectați de evenimente, chiar dacă nu putem face mare lucru în privința lor. E o orgie a suferinței în care spunem stop la orice nu e corect social și la orice preocupare „burgheză” - și parcă am mai auzit genul ăsta de discurs undeva.