Nu știu germană, așa că n-am putut asculta seria de 8 episoade despre MISA făcută de Katja Paysen-Petersen și Christiane Hawranek de la podcastul Seelenfänger, dar există transcrieri și traduceri în limba română care pot fi găsite pe blogul exmisa.

Blogul exmisa vorbește mai ales cu cunoscătorii domeniului (yoghini și foști yoghini de la MISA), deci comentariile lor s-ar putea să nu fie foarte interesante sau clare pentru cei din afară, dar transcrierile ar trebui să fie clare și le găsiți la finalul postărilor către care voi da link acum. Episoadele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, actualizare.

În primul rând, vreau să spun că mă bucur enorm de popularitatea crescândă a podcasturilor și de formatele noi pe care le pot aborda. De-a lungul anilor, am vorbit cu mulți jurnaliști, unii mai talentați și profesioniști, alții (mult) mai puțin - dar chiar și în cele mai bune cazuri am simțit mereu constrângerile mediilor în care lucrau. Oricât de documentată ar fi persoana, oricât de mult ar vrea să spună, de obicei trebuie să se încadreze într-un anumit număr de minute de video, sau într-un anumit număr de cuvinte scrise. Podcasturile, însă, atrag prin intimitate și își permit să dedice spațiu în plus când un subiect e interesant. Ceea ce nu poți afla de la televizor într-un program de jumătate de oră poți afla de la cineva care-ți povestește despre investigația sa timp de cinci ore.

După cum spuneam, nu am stat să le ascult pe Katja Paysen-Petersen și Christiane Hawranek (ar fi inutil), dar am citit transcrierile. Investigația pune accentul acolo unde mi-aș fi dorit să fie pus de multă vreme: nu atât pe latura de scandal sexual, cât pe latura de presiune psihică și de manipulare. Poate e și normal, de la un podcast al cărui nume am înțeles că s-ar traduce cu „Vânătorul de suflete”.

Relatările din podcast

Katja și Christiane au intrat în contact cu mai mulți foști cursanți atât de la MISA, cât și de la școlile afiliate, cum ar fi Deutsche Akademie für traditionelles Yoga din Germania. În podcast au ales să urmărească poveștile a trei femei: Eva, Nathalie și Liz. Eva a fost la cursul de yoga mai demult; acum 15 ani l-a cunoscut pe Bivolaru la Paris și îl acuză de abuz sexual. Nathalie a fost la cursul de yoga recent; și ea l-a cunoscut pe Bivolaru la Paris și îl acuză de abuz sexual. Liz se descrie ca fiind încă în proces de plecare; a încercat să ajungă să locuiască în ashram (o locuință yoghină colectivă), a făcut extrem de multă yoga, i s-au recomandat tratamente cu plante, dar o boală cronică i s-a agravat cât timp nu a fost la doctori obișnuiți.

Toate trei povestesc despre presiunea constantă din partea yoghinilor de a se transforma în moduri „spirituale”, de lipsa de încredere în ele însele care le-a fost indusă, de modul în care au fost învățate că orice dubii sunt „teste”. E una dintre puținele dăți în care am simțit că s-au făcut eforturi să se înțeleagă logica și motivațiile celor din MISA, în loc să se prezinte doar acțiunile cele mai ieșite din comun.

Există o logică a Mișcării, care în timp e acceptată de yoghini ca fiind convingătoare. Cu argument după argument și „dovadă” după „dovadă”, o mulțime de oameni ajung să creadă lucruri pe care altfel nu le-ar crede. E un proces de învățare și de adaptare la ce afli de la cursuri, care nu pare ciudat din interior. Ba chiar și din exterior, după cum zice terapeuta uneia dintre femei, totul părea în regulă la început când îi povestea de MISA. Doar ulterior și-a dat seama și terapeuta ce se întâmpla de fapt.

Nathalie, de exemplu, pornește la drum pasionată de yoga. E încântată de yoga în sine și neinteresată de Bivolaru - dar la un moment dat începe să aibă probleme în relația cu iubitul ei. I se spune că problemele respective au apărut din cauza limitărilor și greșelilor ei (nu de către bărbat, ci de toți cei din jur) și i se oferă posibilitatea să-i scrie unui om despre care se spune că e înțelept și dă sfaturi de viață bune (adică lui Bivolaru). O face. Primește înapoi sfaturi și laude pentru progresul ei spiritual, i se oferă ocazia să petreacă o vacanță în compania unor persoane de treabă, iar când ajunge în vacanța respectivă descoperă că trebuie să facă încă niște pași pentru a fi acceptată complet. Completează niște formulare, acceptă să i se facă poze mai dezbrăcată decât i se făcuseră până atunci (în fine, nu sunt poze sexy), e de acord să participe la un program de vacanță obligatoriu și, când vede că trebuie să mintă și să spună că vrea să-l cunoască direct pe Bivolaru dacă vrea să stea printre ceilalți, o face și pe asta. Dar în timpul vacanței află atâtea lucruri noi, inclusiv despre Bivolaru, încât e cuprinsă de entuziasm și spune că da, vrea să-l cunoască cât mai curând. E dusă la el (cale de două zile cu mașina) și descoperă acolo că se presupune că se va culca cu el.

Prinderea în laț e clară din exterior, dar când fiecare pas durează cât să te obișnuiești cu cel făcut înainte, și când te întrebi dacă e ceva ciudat la ce ți se întâmplă, iar toți ceilalți spun „nu”, lucrurile devin mult mai puțin clare pentru cel implicat.

Chiar vă recomand să ascultați podcastul, dacă știți germană (sau să citiți transcrierile dacă nu).

MISA și justificările ei

Pentru MISA, lucrurile sunt întotdeauna clare: oricine spune ceva contra lor e răuvoitor sau acționează la comandă. Ori sunt manevre ale serviciilor (deh, au rămas cu sechele din comunism), ori persoanele sunt demoniace, ori vor bani, ori, ori, ori. Li se pare ciudat că multe dintre mărturiile femeilor care au fost la Paris să-l vadă pe Bivolaru seamănă, descriind cam aceleași proceduri de trafic de persoane și cam aceleași condiții de locuire - noi ăștialalți tragem concluzia că au aplicat aceleași metode cu mai multe persoane în ani diferiți, ei trag concluzia că toți acuzatorii se copiază unii pe alții.

Li se pare suspect și că victimele vorbesc uneori doar după ani de zile de la evenimente - dar sincer, mie nu. Problema cu modul lor de lucru e că pot să convingă victimele că au făcut totul din proprie voință, așa că totul e vina lor. Omit, bineînțeles, părțile în care persoanelor care participă la activități nu li se explică de la bun început condițiile de participare. Omit și părțile în care persoanele sunt împinse de la spate să se conformeze. Uneori, da, trebuie ajutor din exterior ca să vezi că atunci când ești tras pe sfoară, vina nu e doar la tine, ci e și la cel care te-a tras pe sfoară.

Dar să lăsăm deoparte deocamdată vina victimelor. Întrebarea se pune în mod real invers: dacă multe femei se simt abuzate, traficate, dacă reiese iar și iar că au fost împinse de la spate să facă lucruri pe care nu și le-au dorit și care au fost o surpriză pentru ele, atunci de ce are MISA modul ăsta secretos de lucru? Dacă din punctul lor de vedere, ei au dreptate moral și victimele sunt libere să facă ce vor, atunci de ce nu spun de la început cum stau lucruriule?

La fel ca mine înainte de 2010, Nathalie a fost surprinsă să afle că au existat condiții neașteptate pentru o vacanță primită gratuit - și a aflat tot la fața locului. De ce nu se spune de la început: există program obligatoriu, există necesitatea de a ți se face poze nud? Dacă într-adevăr lucrurile astea nu sunt o problemă din punctul de vedere al celor care se ocupă de organizare, atunci de ce nu sunt ele exprimate clar și public?

În plus, de când e Bivolaru la Paris, presupunerea că ești invitată să te culci cu el, nu doar să-l cunoști e trecută sub tăcere. Eu am aflat că ăsta ar fi scopul invitației de pe forumul exmisa, nu de la yoghini. Când am întrebat direct yoghinii care se ocupau de lucrurile astea, au tăcut ca morții-n păpușoi. Când i-am scris lui Bivolaru să-l întreb dacă asta vrea, a negat, ceea ce mi-a ușurat munca de a-l refuza pe urmă - chit că refuzul meu repetat mi-a atras comentariul lui cum că eu aș fi obsedată de sex, din moment ce-l refuz fără să întrebe. Dar asta nu înseamnă că n-am văzut femeie după femeie mergând la el fix pentru asta, dintre care unele nu știau cum să reacționeze.

Dacă yoghinii ar fi de bună credință, ar pune cărțile pe masă. Dar n-au făcut-o în 15 ani. În continuare, după cum demonstrează Nathalie, le lasă pe femei să creadă că el vrea să le cunoască și să le dea sfaturi spirituale - ceea ce poate suna absurd pentru cei din afară care s-au obișnuit să-l privească ca pe un prădător sexual, dar are sens pentru cei din interior, care s-au obișnuit să-l vadă ca pe un om binevoitor și înțelept. Spuneți drept, dacă v-ar chema CEO-ul companiei la el, ați crede că vrea să facă sex cu voi? Sau ați fi curioși ce vrea de la voi și ați spera că v-a văzut cumva (nu se știe cum) potențialul?

Însă yoghinii se tem atât de tare să spună cu subiect și predicat că Gregorian Bivolaru se culcă cu yoghinele încât în articolul în care critică podcastul nu îndrăznesc nici măcar să repete acuzațiile femeilor din podcast. Ce spun în schimb?

Eva admite că experiența ei din 2007 a fost voluntară, iar atunci când a cerut să plece acasă a fost condusă elegant la gară.

Nathalie povestește și ea cu multe detalii despre o experiență erotică pe care o are – la inițiativa ei – în 2021, dar pe care acum, „privind retrospectiv”, o descrie ca fiind traumatizantă și ca fiindu-i oarecum impusă.

Nu spun negru pe alb „sex cu Bivolaru la Paris” - parcă sunt loviți de cel mai tâmpit NDA din istorie și n-au voie să spună lucrurilor pe nume nici măcar când parafrazează ce au zis alții. Pentru că pe undeva probabil că știu că dacă ar recunoaște asta ar pica toată șandramaua. Câte femei sunt de fapt dispuse să se culce cu Bivolaru pur și simplu? În cunoștință de cauză? Câte sunt dispuse să intre în grupurile de femei dacă știu ce li se cere acolo? Câte vor să meargă la Viluță, dacă știu ce condiții li se impun? Mai bine să păcălească, nu?

În fine. Învățătură de minte pentru toată lumea: dacă cineva vă minte sau evită să vă spună adevărul și vă pune doar în fața faptului împlinit, plecați. Chiar dacă sacrificiul care vi se cere e mic, ceva e suspect acolo. E clar că vrea să vă forțeze mâna. E valabil și pentru situații în care aflați că există taxe și tarife în plus la lucruri foarte ieftine, e valabil și în relații, e și mai valabil când aveți de-a face cu organizații mari care se fac că plouă. Lipsa de onestitate și transparență e mereu un semn prost.