Vi se întâmplă vreodată să vă auziți de cineva care e oprimat pentru o părere care nu prea e controversată? Pentru că vrea să-și întemeieze o familie cu persoana dragă și cumva agenturile nu-l lasă? Pentru că vrea ca femeile să nu mai fie agresate de bărbați? Pentru că vrea ca toată lumea să aibă de lucru și salariile să fie decente? Nu doar că lucrurile nu-i ies cum și-ar dori, dar se plânge că există niște forțe culturale imense care se opun lucrurilor bune, simple și frumoase, pentru a împinge omenirea într-o epocă întunecată?

Înainte să săriți să susțimeți persoana respectivă, e bine s-o întrebați exact la ce se referă și care e problema. Pentru că poate că problema nominală e ce spune, dar problema de fond e cu totul alta. Pentru că „vreau să apăr familia” înseamnă de obicei „vreau să nu se căsătorească oamenii decât cum îmi convine mie” (adică nu persoanele de același sex; sau, în alte contexte, poate că problema e și de rasă sau etnie). Poate că „să salvăm femeile de bărbați” e un mod voalat de a spune că bărbații sunt o specie aparte, violentă, agresivă și nedemnă de încredere. Poate că „toată lumea are de lucru și salariile sunt decente” e de fapt un mod de a prezenta comunismul în cea mai pozitivă cheie.

E bine mereu să pui întrebări mai detaliate înainte să te declari de o parte sau de alta, nu să sari instantaneu când auzi ceva care e la mintea cocoșului. „Cine și cum te hăituiește?” „Ce propui să facem?” „Care e amenințarea de fapt?”

Dacă răspunsurile date de cineva care spune „vreau ca femeile să nu mai fie agresate de bărbați” sunt „Propun să facem case în care să ascundem femei abuzate până când intră poliția pe fir, iar ele pot să-și reclădească viața; problema sunt agresorii lor și câțiva extremiști dubioși”, atunci persoana respectivă pare că vrea într-adevăr să aibă un impact pozitiv în societate. Dar dacă răspunsul e „Propun să hăituim toți bărbații și să le spunem că sunt agresori, dar ăia woke zic că bărbații sunt femei”, atunci probabil că persoana respectivă caută doar o scuză să oprime pe cineva la rândul ei. La fel, dacă propunerea pentru a „salva familia” e „hai să batem homosexuali la paradă”, omul respectiv nu pare de bună credință.

Știu că e pe undeva la mintea cocoșului, dar suntem într-o epocă social media în care e mai ușor să te lași furat de un slogan scurt și de o problemă simplă decât să intri în profunzime să vezi ce se întâmplă. E, cu alte cuvinte, un teren propice pentru indivizi lipsiți de scrupule și integritate să-și găsească o susținere zgomotoasă din partea maselor mari, cu costuri care nu sunt mereu imediat evidente.