Zicea mai demult o prietenă că, deși a citit multe cărți la viața ei, nu știe foarte multe despre cărți în general - despre cum au apărut anumite genuri, de exemplu, sau cum arătau cărțile pentru copii în anii 1900. Ceea ce are sens: fiecare carte e un punct în literatură, dar imaginea de ansamblu e un întreg tablou la care s-ar putea să n-ai acces doar cu punctele tale răsfirate.

Deci dacă vrei să ai o imagine de ansamblu despre cum arăta literatura în diverse momente, ce curente au fost, ce curente au murit, ce poate fi interesant din trecut, merită să citești nu doar cărțile în sine, ci și despre cărți.

Nici acolo nu vor exista volume care să-ți spună tot ce e de știut în mod obiectiv, iar o regulă simplă e că fiecare carte are teza ei, iar dacă citești doar una rămâi și cu idei care nu sunt universal acceptate. Pe de altă parte, știi mai multe decât înainte, iar după ce citești două-trei îți faci o idee mai de ansamblu.

De exemplu, mi-am cumpărat mai demult o carte despre literatura pentru copii (sau mai exact, literatura citită de copii), „Children’s Literature: A Reader’s History, from Aesop to Harry Potter” de Seth Lerer, scoasă la University of Chicago Press. N-am apucat decât să mă uit prin ea și nu mă aștept să fie perfectă, dar discută despre literatura citită de copii din Antichitate și până azi - atât despre cărți în sine, cât și despre recepția lor și despre ideile avute despre educația copiilor și distracția pentru copii.

E inevitabil ca Seth Lerer să discute teme sociale și evoluția tehnologiei. Pomenește și alte cărți generaliste de istorie a literaturii, pe care le-aș putea găsi dacă mă interesează vreun detaliu în mod de acolo; și sigur voi afla mai multe despre cărțile citite de copii în general decât aș afla dacă aș citi fiecare carte individuală menționată aici. Dacă mă interesează vreuna în mod deosebit pot apoi să mă duc s-o găsesc.

E interesant să știi și despre literaturi diverse și să poți să pui în context cărțile pe care le citești. Sigur, sunt multe care pot fi citite individual fără nicio problemă și fără să aibă nevoie de vreo introducere, dar e și mai plăcut să știi să le plasezi undeva și să înțelegi în ce ape te avânți. Și uneori e ca atunci când te uiți la „Deadpool & Wolverine” știind universul Marvel, versus neștiind universul Marvel.