Intri în bucătărie, deschizi dulapul, scoți orezul, măsori orezul, pui orezul în oală. În timp ce îl speli, parcă auzi zgomote. Te uiți în jur, nimic.

Termini de spălat orezul, pui oala la fiert. Auzi zgomote mai puternice. Deschizi ușa dulapului pe care nu-l prea folosești (pentru că e sub blatul de la geam). Pisica iese din dulap, nedumerită. Te uiți adânc în dulap. Îți amintești că dulapul nu e închis în spate acolo din cauza țevilor.

Deschizi frigiderul și te uiți ce ai de mâncare. Scoți din frigider ouăle și ardeiul, apoi și pisica. Te bucuri că mâncarea o puneți sus, iar jos aveți doar sticlele de apă. Te bucuri mai puțin că pisica se poate ascunde în spatele sticlelor. Te speli pe mâini.

Tai ardeiul în timp ce pisica miaună. Îi explici că nu i-ar plăcea să mănânce ardei. Nu pare convinsă.

Scoți din alt dulap niște alune și niște fulgi de pește pe care i-ai luat mai demult. Te uiți pe fulgii de pește și vezi că i-ai luat picanți, deși tu nu te împaci cu ardeiul iute. Oftezi, îi pui deoparte.

Arunci cotorul ardeiului la gunoi, întrebându-te dacă i se zice „cotor” sau altfel. Scoți pisica din dulapul cu gunoiul și încerci să închizi ușa. Ușa rămâne întredeschisă, pisica se chinuie să ajungă la gunoi. Sau nu la gunoi. La sacul de gunoi. Pentru că foșnește. Îi spui să ia laba, nu pricepe, o împingi cu piciorul, închizi ușa mai bine. Pisica te privește perfect trădată în timp ce te speli pe mâini.

Alegi două ouă, le bați ca pentru omletă, bagi ouăle înapoi în frigider, scoți pisica din frigider. Te gândești că ar fi prins bine și niște ceapă, dar ai uitat să iei. Ar prinde bine și niște morcovi. Nu ai, asta e.

Te gândești că n-ar strica și un cappuccino. Scoți laptele din frigider, scoți pisica din frigider, încerci să-i explici că nu e ok să urce acolo, pentru că la un moment dat poate rămâne blocată. Îți faci un cappuccino. Constați că ai turnat lapte pentru două cappuccino-uri și îl torni înapoi din carafa mașinăriei în cutia de lapte. Între timp, pisica își dă seama că îți atârnă niște șnururi de la pantaloni. Faci piruete cu lapte în mână ca să nu te tragă de șnururi (sau, mai exact, ca să nu-ți înfigă ghearele în pulpe prin pantaloni în încercarea de a prinde șnururile). Reușești să pui laptele pe blatul de bucătărie și să-ți ascunzi șnururile în pantaloni. Pisica se uită la tine cu o privire care spune că nu e mulțumită de decizia ta.

Bagi laptele în frigider. Scoți pisica din frigider.

Când orezul e gata, îl prăjești în wok împreună cu ardeiul și ouăle. Adaugi și niște alune. Arunci și ghimbir peste. Oprești focul. Scoți sosul de soia din frigider și te lași mai jos, ca să blochezi accesul pisicii în frigider. Ca urmare, nu mai scoți pisica din frigider înainte să-l închizi. În schimb, faci gimnnastică acrobatică să ți-o dai jos de pe spate, unde s-a urcat ca să se joace cu părul tău. Te speli pe mâini.

Muți orezul prăjit din wok în bol. Pui niște sos de soia peste. Auzi mieunături. Te întorci să te uiți la pisică, pisica se face arc, cu coada ridicată, apoi începe să țopăie înainte și înapoi cu urechile date pe spate. Îi zici aprobator, „Ești foarte terifiantă, bravo.” Când își dă seama că nu vrei să te joci, o zbughește afară din bucătărie. Bagi sosul de soia în frigider fără probleme.

Ieși din bucătărie cu bolul de orez în care ai înfipt o furculiță și cu cafeaua în cealaltă mână. Vezi pisica ieșind din biroul tău cu o pereche de șosete în bot și sărind cu grație peste obstacolele formate din șoriceii de jucărie. Aterizează pe sandalele tale (de care tu, una, ai uitat că există) și se trântește pe ele.

Zici, „Sandale cu șosete, Seneca? Eh, e-n ton cu moda antică, e ok.”

Te gândești dacă să-i confiști șosetele sau nu, decizi să nu, intri în birou cu cafeaua și mâncarea, închizi ușa în urma ta și începi să mănânci. Oftezi, deschizi ușa, te duci, îi iei șosetele, auzi o mieunătură de protest, te închizi înapoi în birou (cu șosete cu tot) și te bucuri de prânz.