Voxa a anunțat ieri un concurs de povestiri horror. Cea mai populară dintre ele va câștiga un premiu de o mie de euro. Dacă vi se pare că le fac reclamă, mai gândiți-vă. Sunt aici să fac mișto de ei.

Iată:

• vor o poveste originală, în limba română, nepublicată până acum
• să fie horror/thriller
• să aibă 9000-15.000 de cuvinte
• să fie predată până pe 18 octombrie
• până pe 21 octombrie se aleg 10 povestiri, care se înregistrează și se lansează pentru Halloween

Deci: o povestire de 30 de pagini, de scris în 10 zile. Voxa ori au pe cineva în vizor și e un concurs cu dedicație, ori s-au trezit extrem de târziu să facă ceva de Halloween și nu știu cum funcționează domeniul creativ în care activează. Dacă în cazul traducerilor poți duce un text de 9000 de cuvinte de la prima mână la variantă finală în vreo 4 zile de muncă destul de implicată (adaug aici și munca unui redactor care n-are altă treabă), la scris totuși durează ceva mai mult.

Vedeți voi, scrisul unei povești înseamnă mai mult decât să apeși pe taste cu disperare. Sigur, fiecare scriitor are stilul propriu și etapele se mai și amestecă, dar în principiu trebuie să:

• ai o idee despre care să scrii (partea ușoară);
• să-ți cunoști personajele (care rareori vin complet formate);
• să creezi o structură a poveștii (fie că o planifici dinainte sau pe măsură ce scrii, partea asta se întâmplă);
• să rafinezi ideile și să-ți dai seama ce merge și ce nu merge - dacă ești genul care sare cu capul înainte, partea asta o faci cu textul în față și uneori făcând modificări majore;
• să mai faci modificări de stil;
• dacă ai cui, s-o dai altora care să-ți spună ce are sens și ce n-are sens pentru ei (întotdeauna e ceva care a avut logică în capul tău pe moment);
• să faci modificări în consecință.

Ce spun mai sus nu sunt etape oficiale, desigur. Nu e structura unui curs de scris. E explicația unor procese care decurg din faptul de a scrie. Și fiecare proces durează. Prima variantă a firului narativ e rareori și ultima; prima variantă a personajelor e rareori și ultima. Pe măsură ce te implici în procesul de creație, povestea crește, se aprofundează, capătă substanță și conținut.

Nu zic că nu poate exista o situație în care cineva să scrie o poveste horror bună în 10 zile, dar cel mai probabil Voxa vor fi inundați de povestiri la prima mână, scrise la repezeală, eventual cu părți de umplutură care să ridice numărul de cuvinte la minimumul stabilit de ei, probabil cu structuri care puteau fi îmbunătățite, cu șanse mari de personaje unidimensionale, stilistic neșlefuite, dezechilibrate.

Calendarul lor:

• 7 octombrie - 18 octombrie: Perioada de înscriere pentru participanți.
• 18 octombrie - 21 octombrie: Comisia de jurizare Voxa selecteazā 10 povești care vor merge mai departe în următoarea etapǎ.
• 21 octombrie: Anunțarea celor 10 povești selectate de comisia Voxa.
• 22 octombrie - 25 octombrie: Înregistrarea si producția celor 10 narațiuni.
• 28 octombrie: Lansarea acestora în aplicația Voxa.
• 28 octombrie - 15 noiembrie: Desfǎșurarea festivalului - poveștile pot fi ascultate și votate de cǎtre utilizatorii Voxa.
• 18 noiembrie: Anunțarea câștigătorului festivalului, pe baza ascultărilor și rating-urilor acordate de utilizatori.

Dacă vrei să faci treabă bună, trebuie să te pregătești din timp. Octombrie e o lună bună ca să anunți că o să vrei povești de dragoste pentru Ziua Îndrăgostiților, de exemplu. Hai să vă dau eu un calendar:

• 8 octombrie - 10 decembrie: Perioada de înscriere. 9000-15.000 de cuvinte de poveste de dragoste.
• 10 decembrie - 19 decembrie: Jurizarea.
• 20 decembrie: Anunțarea celor 10 povești selectate și anunțarea (în privat) a lucrurilor care merită redactate
• 5-11 ianuarie: Discuții cu autorii legate de eventualele modificări pe text. Obținerea versiunii finale.
• 11-22 ianuarie: Înregistrare audio.
• 22-31 ianuarie: Restul de producție audio.
• 1-14 februarie: Hype în social media (în timp ce echipa de producție își vede de alte lucruri).
• 14-26 februarie: Desfășurarea festivalului, contorizarea ascultărilor și ratingurilor.
• 28 februarie: Anunțarea câștigătorului. Ura și la gară.

Graba strică treaba, iar să-ți propui să faci lucrurile pe genunchi e o prostie. Termenele pe care le au ei sunt nerealiste și dacă se aliniază stelele și totul merge ca uns, dar când au mers vreodată toate componentele unui proiect mare ca unse? Exact, niciodată.

Știu că editurile din România sunt mereu pe fugă, dar ce le costă să facă o planificare mai aerisită, mai ales când nu depind nici de drepturi cumpărate, nici de alte presiuni externe? Nu e ca și cum nu am ști care sunt sărbătorile anuale. Sigur că o planificare bună nu înseamnă că povestirile primite vor fi neapărat excelente, dar măcar ai mai multe șanse să ai de unde alege și mai multe posibilități să nu muncești la sânge pe toată lumea. În plus, te asiguri că nu dai super-penibil dacă întârzii cu vreo etapă, pentru că poți recupera pe parcurs.

–

Adăugare ulterioară

Un prieten mi-a atras atenția asupra Regulamentului concursului. Mai exact, asupra articolului 5, legat de copyright:

2. Dreptul de autor asupra creațților - adică orice avantaje financiare - în special în ceea ce privește drepturile de utilizare, comercializare, copiere, distribuire și modificare, aparține exclusiv Organizatorului, fără restricții de timp și/sau geografice.

4. Prin trimiterea creațiilor, Participanții renunță în mod expres la dreptul de a primi orice avantaj financiar cu privire la drepturile de proprietate intelectuală.

6. Organizatorul nu garantează publicarea niciunei opere. Operele trimise sunt considerate a fi proprietatea Organizatorului.

Ca să vă traduc: din momentul în care trimiteți povestirea aia, indiferent dacă Voxa o alege să fie printre cele 10 sau nu, indiferent dacă iese pe locul 1 sau nu, ea devine proprietatea Voxa. Nu mai poate fi inclusă niciodată în vreo antologie undeva, nu poate fi trimisă la altcineva și probabil că nu veți vedea niciodată nimic de pe urma ei.

Sunt condiții groaznice pentru scriitori. De obicei cedarea drepturilor expiră la un moment dat, ca să poți să-ți folosești poveștile în alt fel, sau în caz că dă faliment editura la care ai publicat și vrei să te muți la alta, sau dacă vrei să editezi povestea și s-o mai trimiți o dată altundeva sau, sau, sau.

E o măgărie mai mare decât credeam.