Acum vreo câțiva ani, Dorin Lazăr m-a pus să mă uit la un clip făcut de RedLetterMedia. Singură nici prin cap nu mi-ar fi trecut să mă uit la așa ceva: erau acolo doi tipi, unul mai în vârstă, altul mai tânăr jucând rolul unor meșteri de la serviciul de depanări de casete video și aparate aferente - iar în loc să-și facă treaba, vorbeau de filme. Am râs cu lacrimi. Am râs atât de mult la primele lor clipuri încât mă apuca accesul de tuse. Uneori știam filmele, alteori nu - nu conta, povesteau fain.

Apoi am început să mă uit la clipurile lor „Best of the Worst” în care mai mulți tipi, inclusiv Jay și Mike pe care-i văzusem inițial, se uită la tot felul de casete și DVD-uri cu filme și emisiuni vechi și le comentează. Nu cred că am văzut nimic din ce urmăresc ei în „The Best of the Worst”, pentru că vorbesc doar de ciudățenii obscure: filme făcute în studiouri de duzină care nu au avut bani de nimic și vârcolacii se bat cu vampirii într-un „restaurant de lux” care e o cantină ordinară; emisiuni făcute ca să scoată cineva un ban rapid cu conținut pentru copii; casete făcute pentru protecția muncii în care cineva face câte o ilustrație cu un manechin torturat.

Mergeți și uitați-vă la Red Letter Media. Sunt geniali. Ce e cel mai mișto e că oamenii implicați sunt pasionați de filme de clasă B și povestesc lucruri pe care altfel nu le-aș prinde. Sunt tobă de film și sunt și ei pe comedie și spectacol. Uite de exemplu un episod din „The Wheel of the Worst”.

N-o să spun că Recenzii neautorizate e exact ce fac cei de la Red Letter Media, dar audio și cu cărți românești - dar o să spun că ce fac ei a fost o inspirație și pentru noi.

Știm că aproape nimeni nu citește cărți românești de plăcere. În afară de situațiile în care întâlnești un fan răzleț (care are șanse să fie și extrem de supărat dacă zici ceva de autorii români), să zici „am citit o carte românească” îți atrage genul de privire lungă și goală a omului care e prea politicos ca să-ți spună că ar prefera să-și taie singur un picior fără anestezie decât să te asculte lăudând-o sau, mai rău, să fie pus s-o citească el însuși.

De aceea, simt nevoia să precizez că Recenzii neautorizate nu e un podcast de recomandări de cărți și nici de discuții critice serioase. Nu vrea să vă educe și nici să vă formeze gusturile. Pornim de la presupunerea că majoritatea ascultătorilor noștri n-au nici cea mai mică intenție să citească vreo carte de care povestim noi. În general ne orientăm spre cărți noi, care se găsesc încă în librării, în caz că cineva vrea neapărat să cumpere vreuna, dar noi nu încercăm să vă convingem de nimic.

Podcastul e o discuție între prieteni care știu câte ceva despre cărți și nu au nicio jenă să le discute ca la un pahar de bere. Am luat piedestalul literaturii române, l-am reciclat și am făcut din el o masă și două scaune de bar, să stăm mai comod și să chibițăm.

Îl puteți asculta pe Spotify sau alte platforme de podcasting. E până și pe Youtube, dacă țineți neapărat să vă umple Google de reclame. Dar merită să aruncați o privire pe site-ul propriu, unde avem episoadele și unde avem și secțiune de articole scrise despre teme relevante (cum ar fi câte cărți se publică în România pe lună).