Într-o extremă ai o persoană privată, un om de rând cunoscut doar de către cei din jurul lui: colegi de școală și de birou, rude, câțiva prieteni. În cealaltă extremă, ai celebritățile al căror nume apare prin ziare și la televizor, de care tot auzi dintr-o parte sau alta de la zeci de mii sau sute de mii de indivizi. Iar la intersecția celor două există fenomenul Gui-Dromereschi.

Fenomenul Gui-Dromereschi se referă la acele persoane care nu sunt celebrități, dar sunt foarte cunoscute în cercurile lor. Nu le știe întreaga țară, dar cumva le știu o grămadă de oameni cu care vorbești. Prima oară când se întâmplă îți zici că probabil e o coincidență. A treia sau a patra oară când descoperi că aveți o cunoștință în comun deja începi să te întrebi ce se întâmplă.

Fenomenul apare atunci când sunt întrunite două condiții: persoana iese des în lume, învârtindu-se în mai multe cercuri distincte; și iese în evidență pentru că este și capabilă, și volubilă. Nu este o celebritate, în sensul în care să fie cunoscută ca influencer, politician, actor sau altă persoană al cărei profil e public prin definiție. Nu e o celebritate nici în sensul în care e cineva distant, care e subiect de mondenități. Nu, e o persoană privată, accesibilă, dar cu care te întâlnești sau către care ești direcționat într-un moment sau altul al vieții tale, iar acea persoană îți rămâne întipărită în minte.

Datorită fenomenului Gui-Dromereschi, uneori vorbești cu o nouă cunoștință și zici ceva gen „Știu și eu pe cineva de la voi din zonă, pe X”, iar noua ta cunoștință să zică, „Ce chestie, îl știu și eu pe X!” Împreună vă minunați că, dintr-un oraș de zeci sau sute de mii de persoane, cumva aveți o cunoștință în comun.

Am numit fenomenul după două femei pe care le cunosc personal și care m-au făcut să-mi dau seama că e ceva neobișnuit legat de anumite persoane: Oana Gui, mătușa mea din Cluj, și Iulia Dromereschi, traducătoare și nu numai.

Oana Gui e inginer și lucrează la Universitatea de Arte și Design din Cluj-Napoca. A fost inginer de sistem, a predat la facultate, a predat la facultate și în Turcia, s-a implicat în multe proiecte colaborative între facultăți. Când merge undeva, sare în ochi. Are povești interesante de zis, e prietenoasă, știe pe cineva care te poate ajuta cu ce vrei să faci tu. Iar lucrul ăsta a făcut-o să fie cunoscută de un număr surprinzător de mare de oameni.

La un moment dat, o colegă de masterat mi-a făcut cunoștință cu un băiat din Cluj. Când am vorbit cu el, s-a dovedit că părinții lui fuseseră buni prieteni de familie cu familia Gui, chiar dacă nu se mai văzuseră de multă vreme. Am zis că iată, ce coincidență! Dar apoi am remarcat că de fiecare dată când aveam de-a face cu oamenii din Cluj erau mai multe șanse s-o știe pe Oana Gui decât să n-o știe pe Oana Gui. O știi pe Oana Gui? Da, era la o conferință. O știi pe Oana Gui? Da, am discutat cu ea despre cum se face un scanner 3D. O știi pe Oana Gui? Da, m-a ajutat cu nu știu ce. Tu o știi pe Oana Gui? Nu, dar Oana Gui îl cunoaște pe șeful companiei tale, erau prieteni.

Iulia Dromereschi e traducătoare, dar e și fondatoare a Asociației Informale a Vocilor pentru Incluziune și, la fel ca Oana, e implicată în tot felul de proiecte și cunoaște o mulțime de oameni - deși mai degrabă din sferele de tineret și de edituri, pe când Oana cunoaște mai mult establishmentul, ca să-i zic așa, și zona academică. Iulia Dromereschi e la cluburi de carte, e implicată în proiecte cu tinerii, le ia interviuri autorilor, cunoaște artiștii, face una, face alta. În cercuri în care nu e implicată, nu e cunoscută; dar acolo unde e implicată, nu poate fi trecută cu vederea.

Un cerc aici, un club acolo, un proiect dincolo, o lansare, o mână de ajutor, o colaborare - și de unde majoritatea oamenilor sunt recunoscuți de câteva zeci de indivizi, ele sunt recunoscute probabil de câteva mii. Au ieșit în lume în locuri diverse, acolo au ieșit în evidență, iar acum le știe lumea.

Nu vreau să le „promovez” aici în vreun fel pe cele două (să le promovez ca să ce?). Vreau doar să subliniez fenomenul: există oameni capabili, memorabili, sociabili, care fac lucrurile să meargă pentru cei din jur și îți rămân întipăriți în minte. Sunt noduri de intersecție pentru rețelele noastre sociale. Rezolvă lucruri, fac proiecte, cunosc sisteme, știu pe cineva care te-ar putea ajuta. Și nu te prinzi nicio clipă că ai în față un nod al rețelei sociale până când nu întâlnești alte două-trei puncte care se leagă direct în același nod, iar atunci ai un moment de surpriză.

Mă întreb câte astfel de noduri există pe lângă noi fără să ne dăm seama. Indivizi nici celebri, nici anonimi, ci doar existenți într-un mod mult mai vizibil decât majoritatea - într-un sens pozitiv.