E o chestie care îmi tot revine în minte de ceva vreme.

Întâi am auzit plângerile morale legate de lumea asta destrăbălată care „ne corupe copiii”. Copiii nu trebuie să vadă anumite lucruri și nu trebuie să știe de ele. Acele lucruri sunt preponderent legate de informații despre sex, fie că e vorba de a-și cunoaște propriul corp, fie că e vorba de existența persoanelor din zona LGBTQ+. Dar e vorba de și mai mult de-atât. De jocuri care corup și duc spre violență sau spre satanism. De muzică ce îi distruge sufletește, cum a fi rockul. Desigur, supărările anti-muzică de la noi, cu toată panica legată despre cum pui invers o melodie și auzi cuvinte satanice, e mult mai marginală.

Pe urmă, când îmi scriam lucrarea de licență, am dat de Comics Code Authority, o organizație care s-a format pe baza unei panici morale și care a cenzurat benzile desenate din SUA multă vreme. Fără sexualitate, fără horror, fără infractori cărora le face plăcere să facă ce fac, fără polițiști și judecători prezentați într-o lumină negativă, fără înjurături - pentru că dacă inspiră rău copiii? Desigur, tot în SUA exista Codul Hays care se aplica filmelor și interzicea printre altele înjurăturile și expresiile vulgare, ridiculizarea preoților, căsătorii între persoane de rase diferite. Moralitatea e baza! În perioada contemporană în SUA, Codurile respective nu se mai aplică, dar scenele sexuale sunt cotate ca fiind mai adulte decât cele de violență. Și chiar dacă ar fi voie să reprezinți armata ca fiind rea, sponsorizările din partea industriei militare se cam asigură că reprezentarea milităriei americane e momentan bună.

Pe lângă asta, se duc lupte acerbe pe acolo legate de cărțile care sunt permise în școli și cărțile care nu. E ok să ai cărți care menționează persoane LGBTQ+? E ok să le spui copiilor că există uneori dragoste între persoane de același sex? Trebuie apărați copiii! Trebuie apărați în principiu de idei, pentru că de gloanțe nu-și bat capul prea tare să-i apere, nu la nivel legislativ. Decât să pună niște limitări asupra deținerii de arme, mai bine trec copiii prin antrenamente pentru situația în care vor fi împușcați. Numărul de situații în care se lasă cu împușcături în școli a crescut mult, de la 47 de cazuri în 2014 la 323 în 2024.

Dar nu restricția ideilor și libertatea violenței îmi tot revine în minte, ci diferența dintre restricția ideilor și libertatea faptelor.

SUA este țara lui „Think of the children!” („Gândiți-vă la copii!”), dar e singura țară eligiblă care nu a ratificat Drepturile Copilului. SUA este țara în care sexualitatea e privită cu foarte multă suspiciune în școli, dar există state fără limită minimă de vârstă la căsătorie. Între 2000 și 2015 s-au căsătorit 170363 de minori, dintre care 985 aveau 14 ani, 51 aveau 13, 6 aveau 12. Sau, după altă numărătoate, 985 aveau 14 ani, 51 aveau 13, 10 aveau 12, 2 aveau 11 ani și 3 aveau 10 ani. Căsătorie legală. La 10 ani.

La noi vârsta minimă pentru căsătorie e 18 ani, 16 cu acordul părinților - și asta doar în situații speciale. Că există căsătorii între copii în anumite comunități, e adevărat, dar nu pot fi legale. Dacă autoritățile și-ar face treaba… În schimb, în SUA sunt căsătorii legale la vârstele astea, lucru pe care l-am aflat accidental. La fel cum am aflat că minorii nu prea pot divorța, pentru că nu sunt încă adulți. Mă gândesc la situații în care există o vârstă minimă a consimțământului, dar nu atunci când ești căsătorit, și la faptul că cineva care abuzează sexual de un copil poate scăpa de închisoare prin căsătorie.

Mă gândesc la lucrurile astea. Mă gândesc la faptul că marile scandaluri pe care le aud din SUA legate de copii e că ar cumpăra cărțile greșite sau că cineva ar avea avantaje necuvenite în competiții sportive. Mă gândesc la protejarea copiilor de muzică rea, de benzi desenate rele, de jocuri în care apar diavoli - lucruri care au ecou prin cercurile conspirative. Și mă gândesc că încă mai e legal să se căsătorească copii de gimnaziu în unele state de acolo.

Uneori mă mai gândesc și la faptul că există „tabere în sălbăticie” pentru copiii cu probleme de comportament din SUA în care copiii sunt răpiți și duși în sălbăticie, unde sunt „ajutați” printr-o sumedenie de abuzuri, ajungând să aibă sindrom post-traumatic sau să moară. O altă problemă care nu prea face valuri și care nu a dus la scandal public și la intervenții rapide din partea țării, în ciuda faptului că există și un raport oficial detaliind violența împotriva minorilor și chiar moartea lor.

Copiii și adolescenții sunt foarte vulnerabili, nu doar pentru că nu au experiență de viață, ci și pentru că depind de adulți. Normal că vrem să-i protejăm. Dar e atât de ușor să iei un slogan și să-l golești de conținut, mai ales atunci când cei pe care-i „aperi” nu pot să ți se opună și rareori au un cuvânt de zis. Apoi militezi nu pentru ce-i ajută de fapt pe cei pe care spui că-i protejezi, ci pentru propriile interese, iar abuzurile și atrocitățile care nu sunt relevante pentru discuția politică a zilei dispar.