Obișnuiam să spun că nu sunt interesată de politică și nu stau cu ochii pe ea - ceea ce, într-un fel, rămâne valabil. Am alte lucruri de făcut cu viața mea decât să stau cu ochii pe mondenitățile din politică de parcă ar fi secțiunea de cancanuri din ziare.

Din păcate, constat că sunt mulți oameni care votează fără să aibă neapărat o imagine de ansamblu mai clară decât a mea, dar având mai multe certitudini. Au rămas cu tot felul de idei despre ce ne-ar impune UE (de la făina de greieri la interzicerea micilor la ce-o fi) și acum votează la sentiment. Sentimentul e „să nu ni se facă treburile alea nasoale”. Iar politicienii care câștigă sunt cei care insistă sus și tare că ei nu vor lăsa să se întâmple „treburile nasoale”.

Deci avem oameni care promit că nu vor permite politici imaginare și câștigă pentru că… se opun unor idei care ar trebui să treacă pe la Radio Erevan - adică unor idei care ori nu există în mod real, ori există, dar nu seamănă decât tangențial cu cele emise de ei ca fiind ale „inamicilor”. E adevărat că Uniunea Europeană ne interzice să comercializăm usturoi? Este, dar nu e vorba de usturoi, ci de suplimente alimentare - și nu e vorba de interzicerea comercializării, ci de interzicerea comercializării ca medicamente cu efecte miraculoase care nu au fost demonstrate. Chestii de-astea.

Problema e că, în spatele acestor „opoziții” la politici imaginare se află tot felul de idei proprii, pe care chiar s-ar putea să le înfăptuiască, și pe care le maschează cu cuvinte frumoase - și că, dacă stai să asculți cu atenție, vezi nori negri de furtună în spatele dulcețurilor electorale.

Sau poate că problema e că oamenii „interesați de politică” sunt mai interesați de bârfe decât de principii și se gândesc mai mult la persoana politicienilor decât la efectele reale pe care le-ar avea unele măsuri.