Roxana-Mălina Chirilă

Azi un cunoscut a decis să facă ceva cură cu ulei de măsline pe care a găsit-o pe internet. Nu de alta, dar are fierea mai leneșă, a mâncat ieri ceva care l-a cam sâcâit și a citit el că uleiul de măsline ajută – a citit în mai multe locuri, probabil, că e un subiect popular zilele astea. A luat o dușcă de ulei de măsline cu niște zeamă de lămâie, gata să facă mișcarea asta de trei ori pe zi ca să-și stimuleze fierea. Peste nu foarte mult timp i s-a făcut atât de rău încât a fugit din casă după ajutor. A ajuns la o doctoriță care i-a spus să nu mai facă așa ceva, pentru că evident că de la ulei i se trăgea problema.

Pe o vreme ca asta, am alergat prin semi-ploaie ca să stau și eu ca tot freelancer-ul să beau o cafea cât lucrez (da, într-o veșnică cafenea). Plină de apă, cu degetele de la picioare înotându-mi în șosetele care înoată în bălțile care mi s-au strâns în pantofii care au înotat prin bălțile de pe străzi, îmi fac socoteala cu tot ce ar trebui să termin de făcut azi. Traducere1, traducere2, editat1. Citit ultimele 30 de pagini dintr-un roman, trimis notițe pe marginea lui ca feedback pentru autoare. Scris1, scris2 și scris3 pot să mai aștepte câteva zile. Până diseară zbârnâi. În weekend zbârnâi.

Clipul ăsta e din 2009, Irlanda. N-aveți nevoie de subtitrare, pentru că singura replică importantă e „Aș vrea să-i cer mâna lui Sinead”. După cum am scris și-n titlu. (Sinead e un nume de femeie get-beget irlandez, pe care l-ați mai auzit când cu Sinead O’Connor.)

Mi-am amintit acum, că e de sezon.

În ultimul timp când ajung în cafenele și ceainării iau cafele de-alea cu mult lapte și/sau ceai, așa că n-am mai remarcat fenomenul. Mai demult însă aveam o pasiune deosebită pentru ciocolata caldă, care în locuri de genul ăsta se făcea deseori din apă și praf. Ciocolata în sine n-avea nimic animal, așa că singura necunoscută era frișca, pe care unii sau alții o puneau frumos deasupra, de decor și ca muncă de lămurire că de fapt ciocolata (și implicit cafeneaua) era bună.

Am avut o sclipire de geniu. Multă lume e foarte confuză cu privire la ce vor femeile, nu? Din Evul Mediu la Freud și până în ziua de azi, e plin de tot felul de articole, postări pe blog, workshop-uri, cărți, prostii, toate pe tema femeilor: ce vor ele, cum sunt ele. Și indiferent ce faci, tot nu-i bine. Nu?

Un anunț pentru cei interesați de statistici (sau curioși, sau…)

Cineva mi-a dat un link către un site cu sfaturi și analize despre relații în care nu cred că există idei bune sau inteligente decât dintr-un pur accident. Site-ul se numește fiiconstient.ro. E bun de citit ca banc, sau ca să te minunezi de nebunia umană.

Într-o lume post-apocaliptică, într-un Chicago în care blocurile au început să se deconstruiască de li se văd structurile metalice și în care trenurile circulă mereu fără oprire, singurii oameni rămași în lume/SUA/zona respectivă (e greu de zis) au fost împărțiți pe categorii cvasi-uniforme cu meserii pe care le vor avea toată viața. N-am mai auzit nicăieri ultima premisă.

Kil = kilogram = unitate de măsură a masei. (nu a greutății, greutatea se măsoară în Newtoni) Un litru de apă are un kilogram. Un litru de miere are cam 1,4 kilograme.

Singurele anunțuri pe care le văd de la ANAF sunt de tipul „plătiți” sau „PLĂTIȚI, că vă executăm silit!” (eventual a doua o primești _după _ce ai plătit demult) Ceea ce, ok, e bine de știut, dar în general vreau să aflu mai multe de la ei. De exemplu, anul ăsta m-am învârtit de colo-colo încercând să aflu ce formular trebuie să depun, unde, până când, care e faza. Și am aflat toate astea de la prieteni care știu ce să facă, pentru că fac asta de ani de zile, sau au contabili.