Roxana-Mălina Chirilă

Ceea ce am eu este un blog. Cuvântul vine de la „web log” = jurnal/înregistrare pe web. Un blog e un tip de site pe care se scriu articole/postări (de un autor sau mai mulți), dispuse de obicei cronologic. În cazul de față, eu sunt șefa, tiranul, șeful absolut. Scriu ce vreau și postez idem. Blogul meu permite interacțiuni destul de libere pentru că oricine poate comenta și moderarea e foarte relaxată. Dar ca idee, dacă aș vrea să nu permit comentariile, aș putea s-o fac fără ca asta să afecteze statutul de blog al site-ului de față.

Pe Humble Bundle sunt niște jocuri care par interesante în pachetul de săptămâna asta. Poți cumpăra Cities XL Platinum, Blood Bowl: Legendary Edition, Divinity II: Developer’s Cut, R.A.W. Realms of Ancient War, Confrontation și Game of Thrones cu $1 și pentru $6 primești toate alea, plus Wargame: European Escalation și The Testament of Sherlock Holmes.

Mi s-a zis că poza asta e prea bună pentru pus pe blog 😀

Ăștia de la eMag tot într-o reducere o țin. Mi-au trimis iar niște coduri de reducere, cu care n-am ce face că n-am de gând să cumpăr nimic acum. Dacă interesează pe cineva, le dau la liber.

Nu știu cum să-i spun la chestia asta nouă pe care au inventat-o jupânii (de fapt e preluată de la Gmail). Dacă aveți Yahoo!, ați văzut (sau o să vedeți) că de ieri pe azi s-a schimbat pagina de Yahoo! În afară de faptul că iar s-au jucat cu temele, acum conversațiile avute pe e-mail sunt puse toate unele peste altele până când arată așa: [nume persoană] [titlu] [număr de mail-uri schimbate]

Pentru numele lui Dumnezeu. Yahoo! Alege o temă și rămâi cu ea. Sau lasă-mă să o schimb înapoi când sunt prea amețită să mă prind care-i problema cu tine și de unde a venit urâțenia nouă.

De câteva zile, blogosfera românească freamătă. Ce mai geamăt, ce mai zbucium! La Webstock, Cabral a spus că blogosfera s-a „basit/busit”! (în variantele astea a apărut parafrazarea pe net, se pare) E un scandal al bloggerilor, dar pentru că eu nu-s bloggeriță, ci doar mă prefac, nu m-am simțit atinsă. (Ceva-ceva, bloggerii nu fac treabă bună.)

[][1]

A fost odată ca-n povești, în țări în care scriitorii se iau mai puțin în serios decât se iau la noi, o trupă de oameni care au decis să scrie un roman într-o lună. Și i-au provocat și pe alții să facă la fel. Și, din an în an, au apărut tot mai mulți participanți până când au ajuns cu sutele de mii. Pentru că se pare că sunt o grămadă de oameni care s-au gândit la un moment dat că ar vrea să scrie și toată chestia durează doar o lună, deci ce mare brânză.

Pe 1 octombrie, la vreo 12:10 noaptea mi-am dat seama că se încheiase o lună și că puteam să-mi văd statisticile de pe blog pe luna septembrie (îmi plac statisticile pentru că sunt numere). Și mi-am adus aminte că o lună nouă = zile de naștere. De obicei uit complet de ele, dar am început: 8 octombrie, tata. A, stai, că Tati, bunicul, tatăl lui, e tot în octombrie. 6 octombrie. Și am zâmbit, că s-ar putea să fie prima oară când mi-aduc aminte singură de ziua lui Tati. Cred că l-am sunat prin 2011, la îndemnul mamei, și vorbea destul de în dodii. În 2012 cred că am vorbit cu Mami, cu bunica. Și apoi n-am mai zâmbit, că anul ăsta nu mai vorbesc cu nimeni de ziua lui. Tati a murit în noiembrie. A tot tras să moară vreo 2 ani, până când ajunsesem să cred că o să fie etern cu un picior în groapă, un moș neschimbat până-n Ziua de Apoi.