Friend 1: holy flying fucking shit on a pogo stick! Friend 1: :-O Friend 1: *watching hannibal* Friend 1: it’s a totem Friend 1: made of people Friend 1: *everything* is people in this show Me: so it would sound Friend 1: each episode, the psycho of the week finds new and interesting ways to use his victims Friend 1: and then hannibal pulls a copycat murder so he can re-supply his fridge
Nu am cine știe ce opinii politice puternice și stau prost și la capitolul de cunoștințe. Nu mă întrebați ce planuri de legi susțin cei de stânga și care planuri de legi sunt ale celor de dreapta, ce proiecte sunt în desfășurare la Ministerul Justiției sau care e afilierea politică a personajului care a venit cu ideea X. Nu mă întrebați nici cum se aleg europarlamentarii. Efectiv nu mă interesează. Atât de tare nu mă interesează, de nu pot să vă explic.
Din chestiile mai neobișnuite de azi: Am o prietenă a cărei zi de naștere se apropie extrem de vertiginos și care și-a cerut din timp cadoul. Dar normal că nu m-am apucat de el din timp, pentru că dacă n-aș tegiversa n-aș fi eu. Ea le are cu cărțile audio și uneori le și înregistrează – dar de data asta vrea o variantă audio înregistrată de mine la o povestire.
I’ve been going through fanvids today and I am amazed at the sheer number of Hermione/Loki ones out there. Last year I remember running into one and being surprised, now there’s pages and pages of them. Is this a mini-fandom now? Does it have a portmanteau name? …and are there any good fanfics in it? 😀
Am primit următoarea chestie pe mail și mi-am dat seama că, fiind o problemă de interes general, ar fi mai bine să răspund la ea public. From: Dordea Florin <…> To: [eu. evident] Sent: Sunday, May 19, 2013 2:54 PM Subject: 10 zile Salve MALina, ce mai faci? Ma mai tii minte? Sunt fostu’ tau preten de la care ti-ai mutat cuibul, pasarico, asa cum ai facut-o si cu aistia… A trebuit sa intru aicisea pi site-ul tau ca sa vaz ce mai faci?
Cine mă știe mai bine știe că apreciez ceaiurile în general (și cafelele și în general chestiile de băut interesante). Chiar și pe cele mai ciudate, cum ar fi ceaiurile afumate. Momentan am fost servită cu Oriental Chai de la Demmers Teehaus (au două magazine în Cluj, unul chiar magazin în Piața Unirii și un stand în Iulius Mall), care e… Hm. e un sirop de ceai cu mirodenii, care vine într-o sticluță care pare medicinală.
Cred că e o problemă generală. Eu muncesc, tu muncești, noi muncim. Și toți ne imaginăm cam cu ce se ocupă personajul standard din categoria de muncă X. Iar personajul standard din categoria de muncă X strânge din dinți și spune, pentru a mia oară, că face cu totul altceva. Exemple concrete, din viața reală: Arhitecta stă în biroul ei, când pe ușă intră un client. „Bună ziua,” spune clientul. „Cât mă costă un desen de casă?
Cred că m-ar distra să văd fețe celor care m-ar spiona dacă ar ateriza la spionat într-o discuție gen „Nu, iartă-mă, uitasem de sexul cu o zombie, nu mai știam decât partea în care tipul era înghițit de un vagin, ok?!” Uneori am cele mai ciudate discuții. [Notă: replica de mai sus se referă la „Zei americani”, de Neil Gaiman, un roman care a câștigat premiile Hugo, Nebula, Locus, SFX Magazine și Bram Stoker.
Mai demult eram oarecum paranoică. Dacă mă urmărește cineva pe net? Dacă vrea să pună cap la cap detaliile despre mine? Dacă, Doamne ferește, cineva poate să afle cum gândesc din ceea ce spun sau fac?!?!?!?! O_O Între timp am văzut cât de greu e să-i fac pe oameni să înțeleagă cum gândesc atunci când le explic de zece ori care e faza. Și nu e vorba doar de mine – în general nu înțelegem automat ce e în capul cuiva din câteva indicii bine plasate, ci ne străduim să înțelegem și după ce ni se dă mură-n gură.
Un lucru de știut: nu prea am poze cu mine. Poate ar trebui să-mi fac mai des, că mă întreabă lumea cum mai arăt și alte alea. În iulie 2004, „Cercul poeților reapăruți” (eu eram una din puținele non-poete, ceea ce am rămas până în ziua de azi). Acum, moi singură, într-o ipostază superbă. În cazul în care nu se vede din imagine, sunt absolut, complet, evident și dincolo de orice îndoială cu totul mai bună decât oricine are onoarea să-mi vadă poza.