Roxana-Mălina Chirilă

Lumea literară, prin prisma cafelei

 

Exemplu de cafea, descriere obiectivă: O cană mare, rotundă, în care se află cafea, lapte, cacao și sirop de mentă. Decorată cu un urs făcut din spumă de lapte.

Denumirea pentru cafeaua de mai sus: Mocchamint.

**Dacă am lua-o ca artă: **Un splendid aranjament de elemente diferite, toate de înaltă calitate, care produc încântare și plăcere.

În istorie:

  • Dacă am fi fost în Antichitatea Greacă: Cafeaua ar fi făcut referire la Homer și ar fi fost pusă sub egida zeilor.
  • Dacă am fi fost în Antichitatea Romană: Cafeaua ar fi avut tente politice/sociale.
  • Dacă am fi fost în Evul Mediu: Cafeaua ar fi fost interzisă pe motive religioase… sau ar fi trecut la creștinism. În cazul poeților îndrăgostiți de cafea, i s-ar fi cântat imnuri caste.
  • Dacă am fi fost în Renaștere: Ne-am fi adus aminte că parcă era mai bună cafeaua pe vremea grecilor și romanilor. Poate știau ei ceva.
  • Dacă am fi fost în Clasicism: Cafeaua e excelentă, deseori previzibilă și se face după anumite standarde.
  • Dacă am fi fost în Sentimentalism: Cafeaua trebuie să o simți! Să o SIMȚI! Să fie! Da! O minunăție! Superbă! Splendidă!
  • Dacă am fi fost în Romantism: Cafeaua trebuie să fie mai creativă, mai interesantă, mai simbolică, mai fantastică!
  • **Dacă am fi fost în Naturalism: **Proprietățile cafelei pe care o avem în față depind de paharul în care se află. Cea mai bună cafea e în cele mai bune pahare, pentru că în mod natural aceasta este rânduiala lumii.
  • Dacă am fi fost în Realism: Cafeaua e aici și acum și reflectă situația concretă în care ne aflăm. Nu e foarte strălucită, nu e foarte sclipitoare, dar spune ceva despre chelnerul care ți-a făcut-o și ți-a adus-o. Spune ceva despre tine, ca băutor.
  • Dacă am fi fost în Modernism: Cafeaua a fost făcută pe gustul maselor până în clipa de față. A venit însă timpul connoisseur- ilor (nu al cunoscătorilor, că nu știu destule). E timpul să fie combinată cu ghimbir, cu scorțișoară, cu mentă, cu vanilie, cu nucșoară, cu piper sau alte arome, să fie amestecată în toate felurile. Nu contează să le placă maselor, ci să le placă celor care simt cu adevărat splendoarea cafelei în toate formele ei.
  • **În Postmodernism: **Cafeaua e integrată în social, face referințe la cafele mai vechi, le ia peste picior. Ca să câștige concursuri de cafea, trebuie să fie etnică sau regională, dar cu toții știm de fapt că MacDonald’s face cele mai multe cafele.

 

Compoziția cafelei:

  • Plagiat: Furtul cu ceașca din ceașca altcuiva, după care insistența că de fapt tu ai făcut cafeaua.
  • Pastiche: Folosirea unei părți din cafeaua cuiva, sau a unei cafele foarte asemănătoare pentru a crea ceva complet nou. De exemplu un frappé dintr-un cappuccino.
  • Imitație: Vezi la cineva o cafea și-ți faci una la fel.
  • Clișeu: Toată lumea din jurul tău bea cafea cu lapte și o linguriță de zahăr, așa că bei și tu la fel.
  • Referință: Faci o cafea cu lapte și frișcă – dar înainte să adaugi frișca dedici cafeaua tuturor cafelelor cu lapte din cafenea.

Teoria postmodernă spune că nu poți inventa o cafea cu totul nouă. Întotdeauna cafeaua va fi o combinație de elemente mai vechi – și întotdeauna a fost la fel.

 

Critică:

  • Istorică/biografică: Calitatea cafelei e puternic legată de viața celui care a făcut-o, sau măcar de contextul lui social.
  • Morală/filosofică: Valoarea cafelei constă în a inspira băutorii ei să devină persoane mai bune; sau să-i determine să înțeleagă ceva nou despre univers.
  • Mimetism: Cafeaua are valoare doar în măsura în care imită adevărurile profunde despre lume, cafea și viață.
  • Formalism: Cafeaua trebuie studiată cu multă atenție pentru a vedea părțile ei cele mai mici, cele mai subtile, care determină modul în care trebuie apreciată.
  • Freudiană: O cafea normală e servită într-o cană rotundă, care reprezintă pântecul femeii. Un frappé e servit într-un pahar înalt, cilindric, care sugerează organele genitale masculine. Femeile beau mai des frappé din atracția față de falic, care le lipsește.
  • Freudiană la extrem: Bărbații care beau frappé au tendințe homoerotice. ****
  • Simbolică/arhetipală: Negrul reprezintă răul, haosul. Apa reprezintă creația, purificarea, fertilitatea, creșterea. Cafeaua le combină într-o reprezentare perfectă a unei ape negre, o descriere yin-yang a lumii.
  • Feministă: Faptul că femeile sunt asociate mai tare cu cafeaua, deși și bărbații o beau, e un semn al patriarhiei care impune stereotipuri sociale. Ideea că femeile „stau la o cafea” ca să bârfească e un astfel de exemplu.
  • Structuralism: Cafeaua nu are sens dacă nu este băută. Nu poate fi interpretată dacă nu știm contextul în care e băută.
  • Deconstrucție: Cafeaua nu se referă la nimic din lumea reală și uneori se autocontrazice.

Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |