Roxana-Mălina Chirilă

Tocmai am pus mâna pe una din cărţile despre fanfiction pe care le voiam de foarte multă vreme (doar că n-o voiam destul). The Democratic Genre: Fan Fiction in a Literary Context de Sheenagh Pugh, de care am mai vorbit pe blog.

El, „Ce faci?”
Eu, „Mi s-a zis să lucrez la chestiile astea ca să ajung până la urmă maestră în ce fac.”
El, „Nu înveți să fii general spălând WC-uri și nici să fii scriitoare corectând articole proaste.”

Bun, am dat din nou peste cele mai neinteresante personaje principale de la Bella și Edward încoace. E.L. James a schimbat narațiunea înapoi la persoana I, ceea ce înseamnă că pot să continui să sper că doar Anastasia Steele e proastă de bubuie, nu că întregul univers din 50 Shades e de o prostie criminală.

Eroina noastră, Anastasia Steele, acum Anastasia Grey, stă pe o plajă din Monaco și trece repede în revistă evenimentele pe care le-am ratat între romane. Un fel de „săptămâna trecută, ați urmărit”, cu vreo câteva umbre din alea 50 de umbre lipsind cu desăvârșire. Te uiți la reclamă, te uiți în programul TV și afli că în timp ce toată lumea era cu ochii pe Eurovision, Christian și Anastasia s-au căsătorit. (Ia câteva imagini de aici, să te prinzi despre ce a fost vorba!…)

Am un secret adânc, adânc. Atât de adânc încât vi-l spun vouă acum, în secret. Mă amuză literatura proastă. Nu aia care e indiferentă – aia care are un anti-talent care o scoate din mulțime.

M-a întrebat mai multă lume ce s-ar putea face în direcția MISA. Hai să discutăm. O să pornesc discuția la un nivel puțin mai abstract și teoretic. Și dacă misanii vor să tragă cu urechea, foarte bine. N-o să pun niciodată pe nimeni să jure cu mâna pe Biblie că n-o să transmită mai departe anumite informații.

1. Lucruri de reținut

Multă lume care a trecut pe la curs e supărată și/sau afectată de MISA. Mă întâlnesc des de foști cursanți care spun, în linii mari, cam ce spunea F pe blogul lui Rapcea în dimineața asta: „Nu e usor sa recuperezi din punct de vedere profesional 16 ani pierduti.” Sau de recuperat emoțional. Sau de revenit când îți dai seama că ai trăit ani întregi o minciună.

Pentru mine e absolut evident că MISA le-a prins foarte rău multor oameni. Dar.

Am câteva mail-uri de-ale voastre la care trebuie să răspund. Nu v-am uitat, nu vă ignor. Pur și simplu ajung greu la ele. Sunt în principiu prin zonă, moderez când sunt pe calc și am net. Acolo e nevoie doar de un click și vă văd comentariile repede.

Acum ceva timp traduceam o carte interesantă în care un tip încerca să o învețe niște tehnici de respirație pe o tipă. Și pentru că tipei nu-i ieșeau deloc tehnicile, tipul a dus-o pe plajă, la mare, și a învățat-o să înoate. Toate bune și frumoase – înțelegeam conceptul: când înoți, bagi capul sub apă, îți ții respirația, dai aerul afară, scoți capul, tragi aer în piept, o iei de la capăt. Foarte regulat, genul de chestie care te învață să respiri foarte atent, foarte ritmic. Superb.

Doar că tipa îi zice tipului la un moment dat ceva de genul că nu a încercat niciodată să înoate așa, că nu voia să bage capul sub apă. Tipul îi răspunde: „Women are always more interested in their permanent wave than in their swimming technique” (citat aproximativ, mi-e lene să caut cartea) (sens: Femeile mereu sunt mai interesate de permanent wave-ul lor decât de tehnica de înot).

No, ce-o fi ăla permanent wave?!

Se pare că MISA TV transmite în direct prezentarea ținută indirect de Gregorian Bivolaru despre ipostazele lui Dumnezeu Tatăl cu care se va medita anul ăsta. Am pe cineva care-mi vorbește pe messenger despre ceva cărți audio și chiar ar trebui să fac altceva, dar am văzut că sărmanii participanți la ziua lui Gregorian Bivolaru din 2013 vor fi ținuți la sală până la 8:30 dimineața.

Da, da, sunteți spirituali, știu. E pentru evoluția voastră. Ceea ce nu înseamnă că n-o să picați de somn pe capete prin sala de la Pipera și că nu veți fi trimiși, poate, în vestiare, să dormiți acolo, cum se făcea în alți ani. Poate că tot programul putea fi aranjat mai convenabil pentru voi, dar a fost făcut să fie dificil ca să vă ardeți karma.

Uite un cadou din partea mea pentru voi, de ziua „maestrului vostru spiritual, Grieg”.

Ok, a trecut weekend-ul, m-am distrat cu prostii, e momentul să mă întorc la chestii serioase (apropo, între mine și laptopul meu nou, frumusețea asta de Lenovo, e o poveste de dragoste extraordinară).

Din soundtrack-ul de azi: Led Zeppelin, AC/DC, Jimmy Hendrix.
Pe ordinea de zi: The Missing (titlu în lucru).

Bun, după cum spuneam într-un articol recent, s-a scris un articol despre mine pe Yogaesoteric, site-ul oficial al grupării MISA, condusă de Gregorian Bivolaru. Cei care mă cunosc destul de bine știu că am tendința să iau texte la bani mărunți și să încep să demonstrez ce ar merge mai bine la ele – fie că e vorba de gramatică sau logică.

Pe scurt, editoarea mea interioară e o scorpie obsesiv-compulsivă. Am tradus articolul de pe Yogaesoteric al lui Călin Gruia și mă tem că asta înseamnă că am văzut fiecare frază întortocheată rău, fiecare greșeală de tipar, fiecare argument prost, fiecare greșeală de argumentare.