Roxana-Mălina Chirilă

[][1]

 

Am ajuns ca motocicliștii de mai demult, care știau cum să facă tot felul de reparații pe marginea drumului, că altfel nu ajungeau niciodată nicăieri. Acum câțiva ani dădeam telefoane în stânga și-n dreapta să întreb ce pot să fac atunci când calculatorul îmi dă chix. Azi sun doar să întreb unde găsesc o șurubelniță, că n-am chef să deschid cutia cu un vârf de cuțit ca să pot să aspir pe dinăuntru, să suflu praful din zonele mai delicate și să dau deoparte cablul care face contact cu ventilatorul. Mi-am repartiționat hardul fără să-mi omor Windows-ul (prea tare…), știu ce softuri să folosesc dacă-mi pică vreun hard, am toate fișierele importante într-un folder Dropbox, ca să nu-mi pierd toată munca dacă mi se distrug și Desktop-ul, și laptopul și hardurile externe deodată.

I wondered whether I should comment on the Huffington Post article about MISA and Gregorian Bivolaru in English. After all, my blog is supposedly in Romanian. However, in Romania you have a lot of people commenting on MISA and Gregorian Bivolaru and you can ask any number of former students what’s what (plus, we know our own history). Hell, if you want, you can ask current students as well. But foreigners have less to draw upon. And Romanians speak some English, while foreigners rarely speak any Romanian at all. And the article itself was initially in English.

The coin has been tossed. English it is.

All quotes are from Stewart J. Lawrence’s article.

Alaltăieri pusesem pe blog articolul din Huffington Post despre MISA – dar doar în engleză, pentru că era disponibilă doar varianta aia. Între timp prin știri au apărut diverse variante traduse, așa că nu mă mai chinui să traduc eu. O să dau link către cea de pe agentia.org, pentru că:

1. pare o traducere ok,
2. mai au și alte articole despre MISA pe acolo și sunt interesați de problemă, deci aveți ce găsi pe site. Chiar dacă stilul e uneori puțin cam prea de cancan pentru gustul meu.

Câteva cuvinte înainte: e clar pentru tot cititorul român că sunt niște mici inadvertențe prin articol. De exemplu, marșurile pentru MISA și Bivolaru au fost făcute de cei din MISA, nu de tot poporul. Gregorian Bivolaru n-a fost considerat niciodată erou la scară largă (vreau să spun că populația României nu i-a cântat ode). Și în plus, s-ar cam înțelege din articol că oamenii ar fi mărșăluit pe străzi pentru dreptate înainte de Revoluție, ceea ce e destul de clar că nu s-a întâmplat.

Have a link to it.

It starts:

Când m-am apucat de bloguit mi-am spus că nu vreau să comentez la articolele de pe Yogaesoteric, deși de multe ori am tendința s-o fac. Nu comentez legat de faptul că masonii ăia fac tot felul de chestii care se bat cap în cap, nu comentez de faptul că dacă ar fi adevărată povestea cu chem trails-urile (dârele morții în traducere), atunci și cei care le-au poruncit ar muri de la ele. Nu comentez la povești romanțate despre stări din meditație și la o mie de chestii.

Am scris o singură replică la un articol în care erau niște drepturi la replică, și acolo mă opresc.

Dar am dat peste un articol care mă enervează. Ca de obicei, scriitorii de pe Yogaesoteric se documentează de pe tabloidele conspiraționiste ale internetului și aruncă în cineva cu noroi fără să știe care-i faza.

În 1961 unui profesor de psihologie de la Yale i-a venit ideea să studieze felul în care oamenii ascultă de autorități. Trecuseră vreo 15 ani de la al doilea război mondial, dar tocmai fusese arestat unul dintre oamenii din spatele Holocaustului, așa că era interesat de fenomen din cauza nazismului – nu că ar conta prea tare, pentru că experimentele pe care le-a făcut n-aveau nicio legătură cu politica.

Așa că Stanley Milgram a pus bazele unui studiu ale cărui rezultate îți strepezesc dinții.

A umplut orașul de fluturași prin care căuta voluntari pentru un experiment psihologic legat de învățare. Oferea $4 pentru o participare de o oră, plus 50 de cenți pentru drum – adică în total vreo $35 azi, conform unui site care calculează chestii de-astea. Cei care au răspuns au fost invitați apoi într-un laborator de la Yale, împreună cu un alt voluntar. Cel care conducea experimentul, un om de știință într-un halat cenușiu, le-a explicat așa: voiau să vadă ce influență are pedeapsa asupra puterii de învățare. Problema fusese studiată la animalele de companie, bineînțeles, dar nu se făcuseră niciodată studii pe oameni adulți.

Și din când în când apare cineva și întreabă: ”Care-i faza cu 50 Shades of Grey?” În disperare de cauză o să scriu o recenzie, că deja m-am plictisit să-i spun fiecăruia în parte.

„50 Shades of Grey”, de E.L. James e o carte publicată în 2011 care s-a vândut în vreo 40 de milioane de exemplare (în lume, evident, nu la noi). E tradusă și în română – „Cincizeci de umbre ale lui Grey”. Eu aș fi zis mai degrabă „Cincizeci de nuanțe de Grey”, dar merge și asta cu umbrele, dacă ții neapărat.

Dacă e cineva care are chef să cumpere chestia asta, e disponibilă pe eMag: ”Cincizeci de Umbre” – în limba română

Sau, varianta în engleză, pe Amazon: Fifty Shades of Grey

Despre 50 Shades, într-o ordine oarecare:

Stau și eu pe net de dimineața și cineva-mi trimite un link către Yogaesoteric.net. Arunc o privire și, ce să vezi? MISA e din nou defăimată de către niște jurnaliști răuvoitori care efectiv n-au altă treabă decât să-i găsească nod în papură celei mai mari școli de yoga din România.

Care-i situația? Ce lucruri îngrozitoare i s-au mai întâmplat sărmanei MISA în ultima perioadă? Cât de tare o mai lovește conspirația mondială a sectei satanice a francmasonilor, dușmanii ei de moarte? Ce i-a mai făcut SRI-ul (Securitatea Reloaded), care luptă din răsputeri pentru a o desființa și a o distruge?

Păi, se pare că în Arad există un ziar local care a publicat vreo două articole despre MISA. E o conspirație, vă spun eu. O mizerabilă conspirație.

This blog will mostly be in Romanian, but since my conference in Perpignan was in English and it’ll take awhile before I get around to translating it, I figured I might post the text as-is.

Two things:

1. You may use the text of this conference as you wish – as long as you don’t modify it and you attribute it to me (and it would be nice if you also specified the context). Re-post it, criticize it, publish it – be my guests. If you’re doing something with it online, a link back would be very nice. If you’re doing something interesting with it, I enjoy being told. But if I’m unavailable for comment or whatever, just assume you have my permission.

For further info (or for criticism or whatever), I am available here, or at roxmchirila (at) yahoo (dot) com.

Un microbuz până în cel mai apropiat oraș, un tren până la București, avionul până la Paris, schimb de aeroporturi din Paris-Charles de Gaulle în Paris-Orly, apoi avionul până la Perpignan, în sudul Franței unde se ține întrunriea FECRIS de anul acesta. Nu știu pe nimeni de acolo personal, deși am cules nume și informații despre diverși participanți – Thomas Sackville, politician britanic, fost membru al parlamentului și ministru prin UK (plus dintr-o familie nobilă). Steven Hassan, consilier pe materie de secte din SUA, care a scris cărți importante în domeniu. Mireille Degen, care a făcut parte din Comisia Europeană timp de vreo 25 de ani. Am căutat pe Google și am fost aproape intimidată de cei cu care urma să mă întâlnesc – reprezentanți ai organizațiilor care se ocupă de secte din întreaga Europă, Franța, Italia, Austria, Germania, Croația… Și câțiva chiar și din SUA și Canada.