Nu demult am scris o recenzie a unei cărți de acțiune/dragoste care mi-a plăcut mult mai mult decât mă așteptam: Just Kill Me, de Wendy Herman. În general nu prea citesc romane de dragoste… Ok, minciună. În general nu citesc romane de dragoste, literatură originală. Pe direcția de dragoste citesc fanfiction, care e puțin altceva. Sau foarte altceva. Într-o bună zi chiar o să-mi aduc aminte să povestesc pe blog despre seria mea favorită pe direcția asta, dar nu acum.

It starts slowly: Freya’s online-shopping for boots when her youngest child comes up to her with a quarter and says, „Mommy, I’m pretending this is gum.” And, in the way of mothers who are slightly distracted, she doesn’t realize the full implications of that statement until a few minutes later, when she sees him clutching his throat, choking to death while his lips turn blue. Spoiler: he doesn’t die. Not that Freya’s any help: she stands there, frozen, watching him suffocate – but, luckily, one of his brothers saves him.