Despre tehnoredactare și de ce ne pasă.

Nu vreau să discut aici despre tehnoredactarea comentariilor pe facebook, sau a discuțiilor pe messenger. Dacă îmi scrie careva pe blog trei rânduri, n-o să-l iau la rost.

În schimb dacă vrei să scrii mult, dacă vrei să te ia lumea în serios, dacă scrii literatură, sau articole pe blogul personal, sau alte lucruri mai serioase… ar cam trebui să te uiți la ce și cum scrii.

Mostra de text nr. 1:

buna ziua , ma numesc alina popescu si sunt studenta la litere in anul 5.as dori sa raspund la anuntul d’voastra,legat de postul de bibliotecar grafician senior dat pe site-ul : http://inexistent.ro.desi cereti cunostinte de c# si java,pe langa o dubla licenta in litere si arte plastice,ma tem ca nu am aceste calificari..voiam sa va intreb daca pot sa va trimit cv’ul meu chiar si asa.
multumesc,alina popescu.

Mostra de text nr. 2:

Bună ziua,

Mă numesc Alina Popescu și sunt studentă la litere în anul 5. Aș dori să răspund la anunțul d-voastră legat de postul de bibliotecar grafician senior, dat pe site-ul: http://inexistent.ro.

Desi cereți cunoștințe de C# si Java, pe lângă o dublă licență în litere și arte plastice, mă tem că nu am aceste calificari… Voiam să vă întreb dacă pot să vă trimit CV-ul meu chiar și așa.

Multumesc,
Alina Popescu.

Cred că e destul de clar că impresiile legate de mail-ul 1 și de mail-ul 2 sunt complet diferite, nu? Să fie din cauza gramaticii sau a exprimării? Deloc. Cuvintele sunt exact la fel. E vorba doar de tehnoredactare. Primul mail pare să vină de la o studentă care poate trece anul și pe care n-o prea vrei într-un post respectabil, mai ales că n-are calificările pe care i le-ai cerut (și probabil că nu le va avea niciodată – nu prea se respectă după cum scrie, nu?) și al doilea al unei studente mai serioase, care își încearcă norocul și cu care poate poți negocia să învețe ce vrei tu să știe.

Ca să nu reinventez roata, o să preiau niște lecții de tehnoredactare de la un amic de-al meu, Dorin, care le-a formulat scurt și clar:

1. Folosește diacritice. E simplu. Fac textul tău mai ușor de citit, mai ușor de înțeles. E mai elegant. Este felul în care vorbești.

Eu n-aș fi pus diacriticele pe locul 1. Mi se par ultima problemă a limbii române scrise pe calculator – și după cum îmi spunea Ladon, pot să fie problematice uneori. Dar, de ce nu? Toată lumea știe că de fapt limba noastră ar cam fi scrisă cu diacritice.

2. Folosește majuscula. Nu e ok să începi o frază cu literă mică. E absolut jignitor să pui un nume cu literă mică.

Și de aici încep regulile cu care sunt de acord. Bun, nu toată lumea are diacritice pe tastatură, nu merg diacriticele cu toate fonturile… Dar majuscula e necesară, din punctul meu de vedere.

3. După punctuație urmează spațiu. Întotdeauna. Pentru a nu risca să trimit pe cititor pe site-ul “http://majuscula.Nu”, în paragraful anterior am pus un spațiu după punct.
4. Înainte de punctuație nu se pune spațiu. Punctuația se lipește de cuvîntul anterior.

Sunt De Acord cu asta. Sunt foarte, foarte de acord cu asta. Eu cred că sunt o singură regulă – cea a punctuației corect puse. Regula asta există (la fel ca și cea cu majuscula) în mai toate limbile europene, dacă nu toate (habar n-am dacă e valabilă și pentru cei care folosesc alt alfabet decât noi). E aceeași, indiferent că scrii în engleză, română, germană, maghiară… Nu există nici măcar mici diferențe, ca în cazul majusculei.

5. Parantezele deschise se lipesc de cuvîntul următor. Parantezele închise se lipsesc de cuvîntul anterior (așa cum am procedat și mai sus). După paranteza închisă (care se comportă ca un semn de punctuație) se pune semnul de punctuație următor sau spațiu.

De acord.

Adăugat: orice paranteză care se deschide se și închide.

6. Cratima se marchează prin caracterul ‘-’. Nu prin `. Nu prin ‘. Nu prin spațiu. Și sub nici o formă nu se scrie legat. Deci: “l-am văzut”, nu “l`am văzut”, nici “l’am văzut” nici “l am văzut”.

Am tot văzut varianta dezlegată, pe cele cu apostrof prea puțin. Cratima se află în dreapta lui 0 – nici măcar nu trebuie să apăsați Shift.

7. La finalul unei fraze se pune punct. Punct.

Aici n-am prea văzut lume care să nu pună punct. Mă rog, or fi.

8. Punctele de suspensie sunt în număr de trei. Nu patru. Nu două.

Discuția la punctul ăsta e ceva mai interesantă decât atât. Două puncte sunt incorecte întotdeauna, din câte am văzut, dar sunt diverse moduri de a trata punctele de suspensie.

De exemplu: În limba română se pun într-adevăr trei puncte imediat după cuvânt… Așa. Dar în limba engleză sunt unii care sunt de părere că după/înainte de punctele de suspensie poți pune – sau nu – alt semn de punctuație. Deci așa?… Sau așa…? Iar asta înseamnă că pot, la o adică, să pun punct după punctele de suspensie, când sunt la sfârșit de frază….

De fapt, pot fi puse și … așa, când înlocuiesc un cuvânt (fie și doar pentru că faci o pauză cât un cuvânt).

Ideea e să știi cum le pui și de ce le pui – chiar dacă ai o regulă proprie, să existe un motiv pentru care o ai. La mine o să vedeți des patru puncte la sfârșit de frază…. Se pare că sunt de acord cu ideea de semn de punctuație după punctele astea!

9. Nu scrie cuvinte cu MAJUSCULE. Senzația cititorului este că urli acele cuvinte la el. Dacă vrei să evidențiezi folosește stilurile ‘italic‘ sau ‘îngroșat‘. Dar nu abuza.

Corect. Am mai văzut și varianta în care evidențiezi cu ** – deci eu vreau să spun că se *poate* evidenția și dacă n-ai cum să folosești italice/îngroșări via un buton de pe interfață. LibreOffice, am remarcat cu o oarecare nemulțumire, transformă direct un *cuvânt evidențiat așa* într-un cuvânt îngroșat.

Și cu asta am terminat articolul despre tehnoredactare. Dacă mai știe careva vreo regulă clară de care nu s-a pomenit, să spună și o adaug.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *