Roxana-Mălina Chirilă

Românii, anonimatul și neticheta

Internetul, se pare, e țara nimănui – cel puțin în ce privește partea de internet în limba română. Nu vorbesc doar de faptul că se amestecă tabloidele cu știrile pe diverse site-uri (mă uit la tine, Realitatea), sau de bloguri răzlețe în care se discută despre repitileni și vulturieni care vor să cucerească pământul, ci de atitudinea generală a României online.

Sunt un număr destul de ok de persoane care vorbesc decent, au idei și știu să comunice. În același timp, dai la tot pasul și de persoane care își pun masca anonimatului nu ca să poată să discute în voie, ci ca să poată înjura și să se poată certa în voie. Din când în când apare câte unul care strigă ce are de strigat prin comentariile de pe mediafax – sau pe unde apucă, inclusiv pe aici – și rămâne cu un sentiment de mândrie, probabil: „Mamă ce le-am/i-am zis-o”.

Oameni ăștia există și în străinătate. E plin Youtube de ei și apar și pe site-uri ca deviantArt, care în general se mândresc cu comunitățile lor prietenoase și deschise (dacă se mândresc pe bună dreptate sau nu, rămâne de discutat). Dar la noi parcă-s mai mulți și nu știu cum se face că nici cu româna nu se descurcă prea tare.

De ce? Uite, discutam cu cineva aseară pe subiectul ăsta. Părerea mea despre subiect e așa:

-românii cu pricina nu sunt civilizați pentru că sunt civilizați, ci sunt civilizați pentru că așa dă bine. Oferă-le anonimat și n-au de ce să-și bată capul să dea bine.
-nu suntem obișnuiți să ne gândim la ceilalți ca fiind „cineva ca mine”, așa că dacă nu-i vedem față în față avem mai puține șanse să ne gândim la consecințele comentariilor noastre.
-nu suntem obișnuiți să ne gândim la spațiul virtual ca fiind la fel de real ca și cel material. Avem prieteni în viața reală, dar mai rar ne gândim că Monty_1337 ar putea fi un om cu care să avem multe de discutat.
-internetul e un fel de țară a nimănui, în care consecințele nu te ating și deci poți să te manifești cum ai tu chef.

Cealaltă persoană a zis așa:

-de multe ori românii se cred deștepți și înțelepți și frumoși și au toate calitățile, ceea ce înseamnă că părerile lor sunt bune și își permit să vorebască oricum.
-lipsește un nivel elementar de civilizație și politețe; majoritatea celor din vest nu înjură ca nebunii pentru că, din cauza educației, n-au astfel de porniri.
-tot de la comunism ni se trage, în cele din urmă: nu avem cultura obiecțiilor valide, formulate frumos, a dezbaterilor care se petrec la nivel intelectual, a argumentelor care nu ating persoana.

Am adunat cele două viziuni într-una, pentru că nu se contrazic și am ajuns la o concluzie destul de nefericită: România e un fel de țară descinsă din „Taci!” și draci, în care deseori nu poți să te exprimi din diverse motive, în care n-ai cuvintele necesare, cadrul necesar, o cale clară prin care poți să te manifești – și te apucă toți nervii și dracii. Avem mici clici de persoane cu care ne avem bine, avem persoane la care ne uităm urât că au alte păreri decât noi sau ne-au enervat la un moment dat, sau au mai multe chestii materiale ca noi, sau sunt mai de succes ca noi, sau, sau, sau. Pornim nu de la principiul că orice persoană pe care o întâlnim e o potențială persoană simpatică și interesantă, ci ne legăm de chestiile care nu ne convin. Până la urmă încruntatul și înjuratul se învârt în cercuri, se propagă singure și ni se pare că așa e situația și n-avem ce-i face. Mulți e proști, cum ar veni.

Consecința: în loc să avem un spațiu de desfășurare în care să ne simțim mai bine, să comunicăm mișto și să ne ajutăm unii pe alții, suntem într-un loc destul de ostil.

Nu propun o schimbare, că n-am cui. Cei care sunt acum pe aici deja știu. Cei care nu știu urlă puțin, fac valuri și pe urmă pleacă. Doar remarc.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |