„Salut, păpușa, nu-mi dai numărul tău de telefon?”

Azi mă uitam la Laci Green, care are niște filmulețe mișto la „Sex+”. Uite aici:

Într-adevăr, nu știu nicio tipă de care să nu se fi luat niciodată un bărbat pe stradă. Indiferent cu ce era îmbrăcată. Țin minte că la un moment dat eram într-un trening destul de ponosit, cu un rucsac în spate și s-a apropiat de mine un moș pe la vreo 70 de ani, probabil beat. M-am oprit să văd ce vrea (respectăm bătrânii, chestii de-astea) și a bâguit ceva despre sex și paturi și eu și el.

Pe urmă sunt tipi care te opresc pe stradă să-ți pună întrebări: de unde ești, ce faci, cu ce te ocupi, dă-mi numărul tău de telefon, tipi din construcții care te fluieră.

„E ceva în atitudinea ta,” mi-a spus un „prieten” odată, „eu nu pățesc nimic nici dacă mă întorc seara pe străzi, dar și cutăreasca mi-a zis că pățește, probabil că pe undeva cheamă chestiile astea.”

Îmhî. Nu. E o chestie așa de obișnuită că nici măcar n-o mai menționăm în marea parte a timpului. Numai că bărbaților nu li se întâmplă pentru că homosexualii sunt mai discreți. Și nu se întâmplă de față cu bărbații pentru că idioții se intimidează. Dacă bărbații vor să afle cum e, să-și imagineze că vine o babă la ei, îi fluieră, și zice, lasciv: „Hei păpușule, cum merge treaba? Vrei să-ți bag ceva în fund diseară? Eu cred că vreeeei.” După care îi urmărește până acasă.

Din păcate pentru tipii ok, idioții ăștia afectează imaginea bărbaților în general. Recunosc că prima mea reacție când vrea un necunoscut să intre în vorbă e destul de sceptică și rece. Indiferent de subiect. Nu de alta, dar am ajuns și în situația în care am ascultat un tip pe care de-abia îl știam povestind încântat de iubita lui… ca după jumătate de oră să-mi propună să mă culc cu el și să mă prindă de mână și să nu-mi mai dea drumul. (până la urmă am reușit să-l hușuiesc, în caz că nu era clar)

În rest, câteva completări la ce a zis Laci, pentru cazuri mai nasoale:

1. Dacă te simți amenințată, vorbește la telefon. Îi ignori cu un motiv clar și în plus pare că ai putea să și faci ceva cu telefonul ăla. De exemplu să spui unde ești și să urli să trimită poliția dacă ești atacată.

2. Dacă te urmărește cineva, mergi către zonele aglomerate. Dacă ți-ai parcat mașina departe, într-un loc părăsit și întunecat, las-o naibii. Poți s-o iei mâine. Ia un taxi dintr-o zonă unde mai sunt și alți oameni.

3. Nu te baza pe faptul că fugi mai repede și nu te grăbi spre ușa blocului. Șansele cele mai mari sunt să nu poți să descui ușa înainte să te ajungă din urmă. Încearcă să scapi de el în mulțime/urcându-te într-un autobuz înainte să apuce să se suie în el/fentând o urcare sau coborâre din metrou.

4. Dacă vrei ajutor din partea celor din jur, alege un om la care să mergi. În momentul în care spui „cineva să mă ajute”, responsabilitatea căzută pe fiecare individ e mai mică și fiecare o să se gândească că e datoria altcuiva să te ajute. Cruda realitate.

—–

P.S. O prietenă mi-a spus că în momentul în care un dubios îi cere numărul de telefon, îl dă nonșalant pe cel de la secția de poliție. Bună idee. Am reținut-o 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *