„cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt”

Ieri am aflat câteva interpretări noi pentru niște sfaturi de-ale lui Iisus din Biblie. Chestia mișto e că interpretările nu sunt meditativo-religioase, ci se bazează pe cultura evreiască cca. anul 0 și pe realitățile legislative din momentul respectiv.

Conform interpretărilor ăstora, Iisus își sfătuia auditoriul să întâmpine greutățile și nedreptățile nici cu revoltă deschisă, nici cu non-rezistență, ci cu rezistență pasivă.

1. „Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.”

Cheia expresiei e „obrazul drept”. Cum lovești pe cineva peste obrazul drept? De obicei lovim oamenii peste obrazul stâng, cu mâna dreaptă. Deci logic ar fi să fie loviți cu mâna stângă peste obrazul drept – doar că nu era voie să faci așa ceva. Mâna stângă era folosită pentru scopuri necurate și o palmă dată astfel ar fi însemnat să trebuiască să faci penitențe vreo zece zile.

Răspunsul e că în respectivele vremuri, servitorii, sclavii și inferiorii erau loviți cu dosul palmei drepte. Dacă tu întorceai obrazul stâng, îi puneai în încurcătură. Nu te puteau lovi cu dosul palmei stângi, deci ar fi trebuit să te lovească cu palma dreaptă deschisă, sau să-ți dea un pumn, doar că astea erau lovituri rezervată pentru egali.

Practic, dacă întorceai obrazul, îl determinai pe celălalt să înceteze cu bătaia, sau să te recunoască ca egal.

Nu însemna că nu puteai fi pedepsit altfel pentru insolență.

2. „Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.”

Pe vremea respectivă oamenii se judecau mai ales pentru datorii foarte mari, deci omul voia să-ți ia, vorba aia, și haina de pe tine. Acuma, în cazul nostru, chestia de mai sus ar însemna să-i dai mai mult decât a cerut și să pleci la bustul gol, dar țin să vă reamintesc cam care era stilul de îmbrăcăminte al evreilor:

Nu exact ăsta, dar suficient de aproape, da? Îl dezbrăcăm pe cel de mai sus de haină și cămașă și rămâne… cam gol. Adaugi la asta faptul că nuditatea era motiv de rușine pentru cel care o vedea și mesajul era că cel care te-a dat în judecată e atât de crud și lacom încât e gata să te lase-n pielea goală și să creeze un motiv de rușine publică.

Așa că îi lași două variante: să accepte toate hainele de pe tine și să confirme că e atât de lacom… sau să ți le dea înapoi. Eventual să și alerge după tine să ți le dea înapoi.

Oricum ar fi, îl umileai puțin.

3. „Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.”

Soldații romani aveau dreptul să le ceară evreilor să meargă cu ei și să le ducă povara o milă, atunci când mărșăluiau (la fel ca în România zilelor noastre, distanțele erau bine marcate pe drumurile mari). Nu aveau voie să le ceară mai mult de atât, conform legilor, ca să nu se producă abuzuri.

Dacă tu ca evreu insistai să cari totuși povara mai mult de o milă subverteai autoritatea Imperiului. Soldatul ori trebuia să-și ia lucrurile înapoi cu forța (ceea ce nu era ok), ori să te lase să mergi cu el în continuare (ceea ce era ilegal), ori trebuia să te implore să-i dai lucrurile înapoi.

___________________

Aceste idei fac parte dintr-o carte scrisă de Walter Wink, pe care n-o am la dispoziție, dar am dat peste fragmentul care tratează problemele astea.

Ideea originală am prins-o de la o doctorandă în studii medievale, dacă n-o fi doctor deja.

Citatele sunt luate de pe site-ul Biblia Ortodoxă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *