Concursul literar „Lirismograf” Sibiu – Așa NU.

Cineva mi-a recomandat azi concursul literar „Lirismograf” din Sibiu, chestie foarte ok, pentru că-mi plac concursurile literare și oportunitățile pentru scriitori. Chiar dacă nu particip la ele, le dau mai departe, pentru că poate vor alții.

Bun, am căutat Lirismograful ăsta și am dat peste anunțul de aici. Prima parte e ok și informativă:

Casa de Cultură a Studenţilor din Sibiu lansează o nouă ediţie a concursului literar „Lirismograf”, adresat tinerilor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 30 de ani. Concursul este organizat pe patru secţiuni: poezie, proză/eseu, dramaturgie și critică literară. Lucrările şi solicitările privind detalii despre concurs se trimit pe adresa de e-mail: sibiuccs@gmail.com, până pe 30 martie 2014.

E informativă și clară. Știu cine organizează concursul, știu pentru cine e deschis, hai să vedem detaliile! Cât de lungi trebuie să fie textele, care sunt premiile, poate au cerințe de formatare (sau poate nu, sunt unii care primesc texte de orice tip), când se află câștigătorii?

Recitesc și pe ce-mi pică ochii? „Lucrările şi solicitările privind detalii despre concurs se trimit”. Nu aflu nimic prea clar despre restul de cerințe ale concursului în articol. Chestia asta deja îmi spune că discutăm de amatori, ceea ce devine și mai clar în următoarea frază:

Cele mai bune lucrări vor fi publicate în Antologia „Conexiuni”, iar câştigătorii fiecărei secţiuni vor fi recompensaţi cu premii.

Hă? Cele mai bune lucrări… câte din ele? Câștigătorii fiecărei secțiuni? Câți? Câte unul pe fiecare, vorbim de locurile 1, 2 și 3? Antologia trebuie să aibă un număr de pagini, sau e oricât de mare, sau…?

„Recompensați cu premii” – bine că nu-s recompensați cu daune morale. Ce premii? Câte un ghiocel? Câte un autoturism? Despre ce vorbim aici?

Pe lângă scopul principal, de a face primul pas în lansarea veritabilelor valori ale literaturii tinerei generaţii prin premierea și publicarea celor mai bune lucrări ale concursului, un scop la fel de important este acela de a reuni în paginile Antologiei „Conexiuni” lucrări din întreaga țară, oferind astfel o imagine de ansamblu asupra noilor curente literare la care aderă tinerii.

Citind printre rânduri, treaba stă cam așa: ei își doresc texte de valoare pe care să le publice și ar trebui să le mulțumiți pentru asta. O să aveți onoarea de a vă vedea textele înainte și după tiparniță. Veți avea o hârtie pe care o veți putea mângâia și aprecierea unui juriu. E o favoare de oportunitate.

Hai să ne înțelegem: cred că e ok să fii publicat în reviste mici, să ai un public restrâns (eu prima oară am fost publicată accidental în ianuarie 2009, în [Inter]Sections, revista celor de la Studii Americane de la Universitatea din București și a fost o chestie faină, mi-a plăcut să-mi știu textul acolo). Nu am nimic împotriva revistelor mici, nici a concursurilor.

Însă în momentul în care ți se dă de înțeles că ți s-ar face o mare favoare prin chestia asta, intru la suspiciuni. Sunt cuvinte pompoase care ascund o realitate destul de măruntă – de ce e ascunsă? Nu mi se pare că ar avea scopuri dubioase, ci că nu prea știu ce fac. Din păcate, antologia asta nu pare să aibă nicio perspectivă. De ce?

„Pasiunea este forţa care ne dă putere să ducem la bun sfârşit ceea ce ne dorim. Iar noi ne dorim să continuăm tradiţia acestui concurs şi să-i prezentăm în paginile antologiei cu numărul 14, pe cei care pun pasiune în ceea ce fac, care îndrăznesc să viseze şi să-şi pună gândul pe hârtie”, a declarat Liliana Popescu, directorul Casei de Cultură a Studenţilor Sibiu.

De-asta îmi sună prost concursul. Pentru că are aerul trist al unei formalități de umplut CV-ul lor și al vostru. Nu are ceva care să-mi spună cum își justifică existența sau de ce ar interesa pe oricine în afară de organizatorii lui. E plin de generalități pompoase și tocmai pentru că sunt atât de generale și pompoase îmi sună a gol.

Anunțul ăsta are aerul închis al unei chestii făcute pe banii altora cu scopul de a face ceva și de a pune acel ceva în vitrină. Nu are aerul unui lucru făcut pentru a ajunge departe, chiar dacă spun că vor să vadă curentele din literatura română contemporană. Bun, le văd, antologia le cuprinde. Ce vor să facă cu ele? Senzația mea e că nimic, dar încă nu s-au prins de asta.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *