Roxana-Mălina Chirilă

Postul Paștelui și frișca

Mi-am amintit acum, că e de sezon.

În ultimul timp când ajung în cafenele și ceainării iau cafele de-alea cu mult lapte și/sau ceai, așa că n-am mai remarcat fenomenul. Mai demult însă aveam o pasiune deosebită pentru ciocolata caldă, care în locuri de genul ăsta se făcea deseori din apă și praf. Ciocolata în sine n-avea nimic animal, așa că singura necunoscută era frișca, pe care unii sau alții o puneau frumos deasupra, de decor și ca muncă de lămurire că de fapt ciocolata (și implicit cafeneaua) era bună.

Ei bine, majoritatea cafenelelor foloseau neam de neamul lor frișcă vegetală. Se simțea la gust, dar după o vreme ajunsese să nu mă mai deranjeze în chestiile de băut. În prăjituri a fost și era altă poveste (ah, dar cea mai bună cofetărie pe care o știu e în Sfântu Gheorghe, unde n-a pus piciorul niciodată vreun ingredient prost, iar prăjiturile ți se topesc în gură… dar asta e altă poveste).

Aproape tot anul era la noroc: beam ciocolata aia caldă și cu frișcă vegetală, și cu frișcă normală, în funcție de cafenea și de zgârcenia de moment a patronilor. Dar când venea postul Paștelui, brusc toate cafenelele se trezeau brusc să mă anunțe că ciocolata caldă e problematică – vedeți voi, dacă avea frișcă, frișca era din lapte, deci nu era potrivită pentru cei care au devenit vegani pe perioadă limitată…

Eheheee. Cine n-a ținut posturi niciodată? Eu. Le spuneam că nu mă deranjează laptele nici cât negru sub unghie. Și normal, în condițiile astea, din motive de onestitate, erau nevoiți să folosească frișcă normală, ca să nu-și mintă în față clienții. Deci cea mai bună ciocolată caldă era, inevitabil, cea băută în mijlocul postului.

Din păcate nu știu dacă tradiția aceasta a înlocuirii friștii în post mai continuă și azi.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |