Tastatură românească (cu layout Ro)

Dorin spunea acum nu foarte mult timp că a avut șansa să testeze o tastatură românească – e ca o tastatură normală, doar că ai trecute pe ea tastele din română, nu cele din engleză (US) care se poartă pe la noi.

Asta e minunăția:

tastatura roM-am anunțat că vreau s-o testez, nu din perspectiva cuiva care face recenzii pe tehnologie, ci din perspectiva cuiva care bate vreun milion de caractere pe lună, sau mai mult. (scriu pe blog, traduc, scriu, scriu mail-uri, scriu comentarii… se adună repejor).

După cum se vede din poză, semnele de pe tastatură cuprind â-uri, ș-uri, ț-uri șamd., acesta fiind tot șpilul, mai ales că ești pierdut când începi să tastezi prima oară în română și bați la nimereală. Știu toate diacriticele și semnele de bază (cum ar fi ghilimelele) încă din liceu și nu mai trebuie să le caut astăzi. Așa că am zis că nu prea am ce învăța de la tastatura asta, că m-am chinuit singură până acum. No, m-am înșelat. Sunt câteva semne pe acolo pe care le-am căutat în draci înainte să văd tastatura asta: ‘ []\|«»<> Mai ales pentru apostrof schimbam de pe tastatura în română pe tastatura în engleză, ceea ce poate fi destul de neplăcut.

Eu am învățat să scriu în română de pe o tastatură pe care cineva lipise cu multă îndemânare diacriticele, deci pot să vă spun că sigur e foarte utilă inscripționarea. (la tastele gen ‘, care sunt pe lângă diacritice, apropo, se ajunge cu AltGr+tasta – e ca un alt fel de shift, te obișnuiești repede)

Legat de tastatură ca obiect: după ce am stat pe superbul meu Lenovo mai bine de un an (e încă o poveste de dragoste între noi), care are o tastatură superbă, fină, mare și oricum mi-aș fi putut dori să fie (da, a fost un criteriu la cumpărare), mi-e destul de greu să apreciez obiectiv alte tastaturi. Așa că am tăbărât pe două alte tastaturi ca să-mi dau cu părerea mai bine despre ea. Și, sincer, cu alea se compară, deși nu-s de doi lei.

Ce-mi place la ea:

  • tastele se apasă ușor. Am tradus vreo pagină cu ea, acum scriu articolul ăsta – și nu e un efort pentru degete. E chiar ok.
  • are taste multimedia. Pot da muzica mai tare sau mai încet, o pot porni sau opri din tastatură. E fain, când ai lucruri de făcut și deja faci alt+tab într-o veselie (eu schimb între text și browser, în care am dicționarul/dicționarele)
  • arată ok.
  • e ieftină (la 39 de lei… chiar foarte, foarte ok)
  • are tasta enter mare. Pentru unii ăsta e un minus, la mine e un plus.

Ce nu-mi place la ea:

  • tastele sunt colțuroase. Mi se tot ciocnesc vârfurile degetelor de celelalte taste, sau apăs prea în margine și îmi creează o senzație de disconfort. După vreo 2 pagini de scris (cât am acum pe ea), încep să simt o ușoară gâdilătură în vârfurile degetelor. Nu e așa o problemă dacă nu scrii într-o veselie, dar cred că aș începe s-o simt după vreo câteva zile.
  • are tastele gen “Home”, “End”, “Pg Up”, “Insert” marcate cu semne care le sugerează funcția. Toate bune și frumoase, dar mi-a luat puțin să mă prind care e care.
  • materialul nu e cel mai fin la atingere.

Una peste alta, deși nu e tastatura viselor mele și deși nu mi-aș lua-o pentru mine (vezi prima obiecție), e o tastatură pe care le-aș recomanda-o utilizatorilor mai puțin înrăiți. Mamei, de exemplu, care nu scrie cu diacritice și care nu înșiră pagină după pagină în fiecare zi. Mi se pare foarte bună pentru prețul pe care îl are – nu comparativ cu altele, pentru că nu le știu, dar ca raport ce oferă/preț.

Momentan nu e pe piață, dar urmează să fie scoasă, dacă se găsesc destui doritori în următoarea lună și jumătate. O puteți cere de aici, la 39 de lei cu transport inclus. Dacă nu va fi fabricată, nu pierdeți nimic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *