Cei ce fac, cei ce nu fac.

În primul meu an de facultate de filologie am avut un curs de cultură și civilizație japoneză. Cum se întâmplă destul de des pe la filologie, am fost puși să facem diverse proiecte. În cazul de față, am fost împărțiți în grupe de vreo 6-8 persoane (nu mai știu câți eram), ni s-a dat o temă generală și dă-i cu căutatul de chestii în direcția asta.

Cu toții am avut experiențe mai mult sau mai puțin memorabile în cadrul acestui prim proiect de grup din facultate. Amica Linda l-a văzut pe Ewan McGregor gol pușcă într-un film din care se inspira pentru proiectul ei, iar eu am descoperit una din problemele de bază ale mentalității colegilor mei când căutam chestii despre Gothic Lolita. Sincer, cred că ea a fost mai câștigată, dar…

Povestea e cam așa: ne-am împărțit pe subteme și am zis că fiecare dintre noi o să caute pe net după partea lui. Acuma, dacă dați pe google „gothic lolita” o să aveți aceeași problemă ca noi: lipsa de informații, care era și mai acută prin 2007, sau când era. Ne-am făcut luntre, ne-am făcut punte, ne-am întâlnit din nou și…

„N-am găsit nimic fix pe temă,” a zis cineva.

„Da, da,” a venit corul. „Nici noi.”

„Doar câte un detaliu despre chestia asta pe ici, colo.”

„Da, da,” a zis corul. „Exact așa.”

„Nu era nimic să zici că poți copia și merge.”

„Exact, exact,” a spus corul. „Asta-i chestia.”

„Păi bine, dar de ce n-ați strâns detaliile alea laolaltă și n-ați scris voi textul final?” am zis eu.

Pauză. Am încercat să explic că nu mai suntem la liceu, că luatul cu copy-paste e o idee proastă. Priviri goale. Și am înțeles o chestie: că există oameni care sunt capabili să facă lucruri bune, să inoveze, să se dea peste cap, să rezolve probleme. Și există oameni care nu fac lucrurile astea, ci își târâie picioarele de colo-colo, plângându-se că lucrurile nu sunt așa cum și le-ar dori; apoi se afundă în mediocritate și neputință.

Diferența dintre prima categorie de oameni și a doua categorie de oameni nu există decât la nivel de mentalitate. Nu e vorba de inteligență, nu e vorba nici de posibilități. E doar un declic care așteaptă să se producă. Atât.

Partea proastă e că declicul nu s-a petrecut cu mulți, mulți oameni în cazul cărora ar fi trebuit să se producă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *