Roxana-Mălina Chirilă

Gratis sau comercial?

Mentalități greșite legate de afaceri, bani și lucruri gratis. Le tot văd. Tocmai ieri spunea cineva, legat de faptul că un site promovează scriitorii debutanți: „un site 100% comercial nu ar face așa ceva pe gratis”. Și am stat și m-am întrebat de ce nu ar face-o. În fond, poți fi comercial și dacă vezi puțin mai departe de interesul tău imediat. Poți câștiga bani și fără să fii un dobitoc – poți câștiga bani chiar și făcând lucruri faine pentru că așa vrei tu.

Despre „gratis”

Am tot auzit de oameni care au demarat câte un site sau ceva „din propriul buzunar” sau „fără să câștig nimic din asta”. De fapt, n-am auzit de oameni, i-am auzit pe oameni trâmbițându-și gratisul. Și nu erau nu știu ce filantropi, nu trimiteau apă potabilă în Africa, nu-i luau pe copiii de țigani să-i învețe tâmplărie ca să aibă o meserie onestă din care să câștige un bani. Făceau o piesă de teatru pe gratis și jucau atroce, că era gratis. Sau împărțeau fluturași cu diverse lucruri neinteresante pentru nimeni, dar e bine că e gratis.

Până la urmă, și valoarea lucrurilor gratis e dată tot de calitatea lor și de scopul lor final, ca în cazul lucrurilor pe bani. Da, ești voluntar și dai ceva pe gratis (munca ta, dacă nu altceva) – însă lucrul pe care-l oferi are valoare? E făcută la fel de bine ca în cazul în care ar fi făcut pe bani? Dacă nu prea oferi nimic, degeraba îl dai gratis.

Despre „comercial”

Problema multora e că nu văd decât interesul imediat, nu și interesul pe termen mediu sau lung.

Am auzit odată pe cineva zicând că dacă ar avea o pădure, ar tăia-o și ar vinde tot lemnul, după care n-ar planta nimic la loc pentru că ar costa – și de-aia e bine să ai morală. Ce n-a înțeles omul e că dacă ai o pădure, o tai și nu plantezi nimic la loc, rămâi cu mâna goală. O mișcare înțeleaptă pe termen lung e să plantezi la loc, ca să ai ce tăia și altă dată.

La fel și în cazuri mai puțin dramatice: chiar dacă poți, e bine să nu ceri o grămadă de bani și să fușerești treaba – pentru că data viitoare s-ar putea să nu mai ai același noroc. Sau, ca să ne întoarcem la problema promovării scriitorilor: eu pot să promovez pe cineva gratis dintr-un interes pe termen mai lung – de exemplu, ca să mă promovez pe mine și să primesc oferte de lucru, sau bani din afiliere. Să zicem că-l promovez pe Michael Young. Îi cumpăr cărțile, ceea ce nu mă costă foarte mult – eventual le primesc gratis, cum am mai pățit. Le citesc, scriu o recenzie. Eventual public și un interviu cu omul, după ce am stat să mă gândesc ce vreau să aflu de la el și ce e mai interesant despre viața lui. El e promovat, eu am conținut, el îmi promovează conținutul, el are mai mulți cititori (poate), eu am mai mulți cititori (poate). Toată lumea are de câștigat, cel puțin ipotetic.

[Bine, treaba ar merge și mai bine dacă m-aș ocupa mai tare de blogul în engleză. Dar ca idee.]

 

Comercialul nu e neapărat „rău”. Sunt mulți care nu înțeleg care e treaba cu profesionalismul, comunicarea și relația cu clientul – ei vor cât mai mulți bani pentru cât mai puțin acum, așa că e clar că vor să te jecmănească. Dar alții înțeleg că dacă munca e bine făcută, lucrurile merg mai ușor. Dacă oferă, își aștern ca să primească. Dacă dau gratis… uneori primesc gratis.

 

 


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |